Viaţa lui RUDOLF STEINER – întemeietorul pedagogiei Waldorf (prima parte)

La 27 febr. 1861 se naşte R.Steiner la Kraljevec, fostă Austro-Ungaria, actualmente Iugoslavia, din părinţi austrieci. Ca fiu de funcţionar la căile ferate îşi petrece copilăria în diverse locuri din Austria. Din 1872 frecventează Şcoala reală din Wiener-Neustadt până la bacalaureatul din 1879, după care studiază matematica şi ştiinţele naturii în paralel cu literatura filosofia şi istoria, la Şcoala Tehnică din Viena. Între 1882 şi 1897 îngrijeşte editarea a 5 volume din scrierile de ştiinţele naturii  ale lui Goethe. În perioada 1884-1890 este profesor particular la o familie vieneză şi începe să se preocupe de pedagogie şi principiile ei. În  1886 este chemat să  conlucreze la ediţia mare Sophie a operelor lui Goethe şi  scrie lucrarea Linii fundamentale ale unei teorii a cunoaşterii în concepţia goetheană. 1888 editează  Săptămânalul german la Viena şi ţine prelegerea Goethe ca părinte al unei noi estetici. Între 1890-1897 îl regăsim la Weimar colaborând la arhiva Schiller şi Goethe şi fiind editorul scrierilor de ştiinţe ale naturii ale lui Goethe. Îşi ia doctoratul în filosofie  la Universitatea din Rostok, localitate care înainte de al doilea război mondial nu făcea parte din Rusia.  În anul următor scrie disertaţia Adevăr şi ştiinţă. Prolog al unei filosofii a libertăţii. În 1894 scrie Filosofia libertăţii, iar 3 ani mai târziu Concepţia despre lume a lui Goethe. Se mută la Berlin în acelaşi an şi editează Magazin pentru literatură şi Foi pentru dramaturgie împreună cu O.E.HARTLEBEN. Activează  în Societatea literară liberă şi Societatea dramatică liberă ca şi în Uniunea Giordano Bruno. Între 1898-1902 are activitate pedagogică la Şcoala muncitorilor din Berlin fondată de W.Liebknecht. „El îşi dă seama că societatea este într-o situaţie periculoasă şi vede tot ceea ce prosperitatea acestui sfârşit de secol are artificial, forţat: ea nu este rezultatul natural al unei stări de lucruri. El ştie că pentru clasa muncitoare, această prosperitate are ca preţ deschiderea zonei morale inferioare. Aceste gânduri îl frământau de ani întregi. Adesea la Weimar tulburase şi chiar iritase pe unii prieteni, încercând să le deschidă ochii asupra acestui fapt. Dar  nimeni nu voia să vadă că avântul maşinismului, dezvoltarea tehnicii zdruncinaseră profund raporturile dintre om şi muncă şi în general întreaga viaţă a muncitorului. Se constituise un proletariat, o clasă nemulţumită de societatea în sânul căreia creştea.(…) Muncitorul devenit sclavul maşinii, nu mai putea găsi un interes în munca pe care o executa. El nu mai era decât un şurub, pe care se grăbeau să-l înlocuiască printr-o maşină, în ziua în care preţul de cost ar fi fost astfel mai scăzut. Şi Steiner vedea crescând tulburările sociale pentru care el căuta un remediu mai general, mai important decât sistemele abstracte şi revoluţiile.”  S. Rihouet-Coroze – Rudolf Steiner-o epopee a spiritului în sec xx. Exista la Berlin un grup de teosofi, care pentru că nu era o secţiune germană se afiliaseră Societăţii engleze şi se adunau o dată pe săptămână în salonul contelui şi contesei Brockdorff. În 1901 Steiner îşi începe activitatea de prelegeri antroposofice la invitaţia Societăţii Teosofice din Berlin. Scrie Concepţii despre lume şi viaţă în sec 19 lucrare pe care o extinde la Problemele filosofiei (OC 18). Apoi Mistica la începutul noii vremi spirituale(OC 7)Existase  dintotdeauna o doctrină secretă cu origini foarte vechi, revelată unor oameni de excepţie şi transmisă la adăpostul Misteriilor cei numiţi iniţiaţi respectau simbolurile, rămâneau credincioşi tainelor. Dar a răspândi  în popor adevărurile oculte însemna pentru aceştia profanarea adevărurilor. Steiner avea altă poziţie şi vedea cu alţi ochi respectul pe care îl inspirau adevărurile sacre. A ridica un zid de tăcere în jurul lor ar fi dus la dispariţia spiritului formulelor antice. Sensurile s-ar fi pierdut pentru că mentalitatea contemporană nu le mai putea pricepe. Numai în libertatea ideilor moderne şi-ar regăsi ele sensul….Nu dăduse Hristos exemplul ce trebuia urmat? Nu scosese El înţelepciunea din temple ca să o ducă în piaţa publică…” S. Rihouet-Coroze – Rudolf Steiner-o epopee a spiritului în sec xx..

                                                                             Redactia