Vârstele iubirii – vârstele desăvârşirii

„Sfântul Isaac Sirul a numit desăvârşirea o prăpastie de smerenie; dar tot aşa de bine putea să zică şi despre iubire, legând-o de numele desăvârşirii. Căci iubirea a coborât din Ceruri să se facă om, – şi nu este smerenie mai mare ca aceea de a locui Dumnezeu în oameni, din iubire.
Deci acestea-s semnele celor locuiţi de Dumnezeu: un nesfârşit de dragoste şi o prăpastie de smerenie. Căci: „Cine zice că petrece întru El, dator este precum Acela a umblat, şi el aşa să umble”.
Iar dragostea în Duhul lui Hristos, în trei vârste se vede:
În iubirea aproapelui ca pe tine însuţi;
În iubirea mai mult ca pe tine însuţi – iubirea de vrăjmaşi;
În iubirea ca jertfă pentru oameni.
Până la măsura iubirii de vrăjmaşi sunt datori să ajungă toţi creştinii, care au de gând să se mântuiască; pe când la vârsta a treia a iubirii, foarte puţini ajung. Cei desăvârşiţi fiind o încrucişare a lui Dumnezeu şi a firii omeneşti, şi, răsfrângându-se Dumnezeu cu limpezimea cea mai mare în firea omenească, iar firea omenească în Dumnezeu, pe ei îi dor durerile şi păcatele oamenilor, la o măsură dumnezeiască nebănuită. De aceea vor să se jertfească pentru ei, vor să fie osândiţi în locul acelora ca oamenii, fraţii lor, să ia iertare.
Aşa a fost Sfântul Apostol Pavel. Aceşti fii ai Tatălui vin în lume spre aceeaşi soartă spre care a venit Cel Unul Născut Fiul lui Dumnezeu. Aceştia toţi se învoiesc să-i urmeze cărarea întreagă.”

Arsenie Boca Cărarea Împărăţiei