Vârsta de patru ani

Copilul alege  în libertate un drum, merge la grădiniţă şi stabileşte o relaţie cu cineva pe care îl vede ca pe un soare. Vârsta de patru ani  este guvernată de Marte.

Acum micuţul nostru bulgăre de soare descoperă că lumea e mai largă decât casa şi familia. Începe derularea unui drum individual şi dezvoltarea sentimentului ce pregăteşte imaginaţia creatoare. Are silueta tipică a  copilului de grădiniţă şi se înregistrează  prima creştere în perimetru.

La 4 ani jocul celui mic se schimbă mult, devine intens. Covorul devine un întreg univers, înt-un colţ este o pădure, liniile sunt drumuri, ori ape, rotundul din mijloc un lac, în care te uzi dacă ai călcat, sau curtea unui castel, sub masă este o casă, canapeaua poate fi o cetate, cuburile sunt maşini, trenuri, pernele munţi, scaunele, cai ori turnuri, etc. Micuţul  crează o lume de joc şi poveste din orice. Orice obiect, piatră, castană, cutie de chibrituri, o bucată de sticlă colorată are valoare inestimabilă şi copilul caută şi găseşte nenumărate  feluri de a se juca.

Jocul este principala activitate a copilului şi garanţia echilibrului sufletesc de mai târziu. Jocul de dragul jocului. Amestecul realului cu imaginarul dezvoltă imaginaţia creativă,  atât de preţuită mai târziu în carieră. Prin imaginaţie, copilul poate orice în joc: să fie prinţul, să călătoreacă cu avionul ori vaporul, să omoare balaurul parcurgând astfel o largă şi  nuanţată paletă de trăiri sufleteşti şi să treacă sănătos de la veselie la tristeţe, de la victorie la eşec, de la emoţie la linişte, etc.

Specifică copilului de patru ani îi este  polaritatea imaginaţie- realitate. Acum se dezvoltă imaginaţia creativă şi are loc şi trecerea de la lumea fanteziei la lumea reală şi invers. Avem  polaritatea imaginaţie-realitate: mobilele, scaunele, pe care se stă la masă devin cal, maşină, moară, vapor, tren, gară, iar când jocul se termină redevin scaune.

Fiul/fiica, deşi nu arată, are o mare capacitate de percepere a gândurilor nerostite în jurul lor şi aceste trăiri ale adulţilor ca şi modul, în care se vorbeşte în preajma lui, vor crea „umbre”, temeri incipiente, care alimentate continuu vor deveni nocive în timp şi se vor reflecta în comportamentul tânărului de mai târziu. Copilul are nostalgia Raiului şi de aceea pentru el, zânele, zmeii, silfidele, piticii, elfii, gnomii, vrăjitoarele, uriaşii sunt fiinţe reale, care împreună cu părinţii conturează un univers ocrotitor, strict necesar dezvoltării copilului.

Cei mici îşi văd părinţii ca pe nişte uriaşi generoşi, care pot orice: să-i ridice în slava cerului, să aprindă focul, să-i potolească durerea, să-l vindece, să-i spună poveşti, să-i facă patul, să-l mângâie, să-l hrănească, să-l apere, să alunge orice rău…

Copilul este mai aproape de spiritual decât noi, care suntem foarte incarnaţi, adică foarte pământeni, şi au o cunoaştere spirituală intuitivă, pe care nu o pot pune în cuvinte. Micuţul simte în propriul corp forţele vieţii, care îl fac să trăiască şi să crească şi pe măsură ce se trezeşte conştienţa, simte forţele morţii, care se opun forţelor vieţii. Basmele, care corespund cu structura propriului suflet sunt o punte spre aceste probleme şi rezolvarea lor în sensul integrării armonioase şi sănătoase în lume. Povestea este o activitate plăcută şi folositoare pentru că furnizează cunoaştere şi nu informaţie.(vezi: Ce şi de ce povestim copiilor). În jur de  patru ani,  patru ani şi jumătate el solicită povestirea unei singure poveşti cu exactitate…..este singura perioadă când se poate citi copilului.

Copilul are nevoie încă de la început să perceapă faptul că este educat de un EU, de un individ moral, liber care-şi poate controla şi sublima emoţiile negative.

În intervalul zero şapte ani  e dificil pentru copii să fie puşi în situaţia de a lua decizii. Aceasta le lezează sentimentul de securitate. De aceea o prea mare libertate în acest interval de vârstă devine nocivă. Acum  autoritatea părintească asigură trăirea sentimentului de securitate. Dacă libertatea impietează dezvoltarea fizică, sufletească şi spirituală a copilului, în schimb ambianţa unei personalităţi libere este benefică copilului.(vezi art. Libertate-autoritate)

                                                                                                                                                      prof. Ileana Vasilescu

Bibliografie: B.C.J.Lievegoed-Fazele de evoluţie ale copilului

                            Curs C.Bee- Copilul de la 0 la 7 ani şi culorile

                             R.Steiner- Antropologia ca bază a pedagogiei