Temperamentele. Generalităţi.

 

Imagine preluată de pe www.Angelinspir.ro

În viaţa noastră socială şi de familie raporturile noastre cu oamenii depind nu numai de înţelegerea noastră ci şi de cunoaşterea omului cu care lucrăm, ne întâlnim, trăim.

Este  greu să vedem limpede diferitele laturi ale oamenilor, pe care îi întâlnim şi câte lucruri nu depind în viaţă de această cunoaştere. Făcând deosebirea general uman-particular vom observa trăsături comune unor întregi grupe de oameni. Sunt tot atâtea minunate enigme câţi oameni sunt, dar putem vorbi totuşi de tipuri fundamentale. Acest “colorit” fundamental îl numim temperament.

Temperamentul izvorăşte din fiinţa interioară, dar se manifestă vizibil în ceea ce percepem exterior din om. Se vorbeşte în general de patru temperamente: sangvinic, coleric, flegmatic şi melancolic. El se naşte la confluenţa moştenirii ereditare cu zestrea individuală a fiecărui om, adică dimensiunea sufletesc-spirituală. Orice om are un fizic, în care regăsim componente ereditare, dar şi un suflet cu trăsături proprii individuale. Temperamentul armonizează în om eternul cu efemerul. Cum se armonizează sâmburele etern al fiinţei omeneşti-sufletul cu învelişul exterior-fizicul, care este purtătorul însuşirilor familiei, poporului, rasei?

Fiinţa umană este alcătuită din corp fizic, eteric, astral, Eu. Interacţiunea dintre cele patru componente şi cele două curente (ereditate şi individualitate) dă naştere celor patru temperamente.

Cele patru părţi constitutive ale fiinţei omeneşti şi cele două curente se împletesc, dând naştere unor serii caracteristice, pe care le regăsim la mari grupuri de indivizi şi le numim temperamente.

La copii predispoziţiile melancoice au la bază preponderenţa eului, dacă predomină viaţa de sentiment, impresii, senzaţii (corp astral) avem un coleric, dominaţia corpului energetic este puternică la sangvinic, după cum flegmaticul e dominat de trup.

La adult dacă  domină spiritul, ia naştere temperamentul coleric, iar când predomină astralul, avem temperament sangvinic. Când corpul energetic stăpâneşte întregul, avem temperament flegmatic. De guvernează fizicul, avem temperament melancolic.

În viaţă cele patru temperamente nu se găsesc în stare pură. Fiecare individ are tonul fundamental al unui temperament, la care se adaugă câte ceva din celelalte. Şi vom avea colerico-sangvinic sau melancolico-flegmatic,  plus ceva, o trăsătură de la celelalte, în infinite variante de raporturi. Dar niciodată nu vom întâlni colerico-flegmatic sau melancolico-sangvinic.

Temperamentul nu rămâne constant pe durata vieţii, ci variază cu  vârsta: copilăria este sangvinică, tinereţea este colerică, maturitatea este melancolică, iar bătrâneţea este flegmatică.

Popoarele au şi ele temperamente. Nordicii sunt flegmatico-melancolici, după cum meridionalii sunt colerico-sangvinici. Dar individul, deşi păstrează temperamentul poporului său, nu poate fi identificat cu temperamentul poporului din care face parte. Acesta  se exprimă pe deplin în limbă. Astfel, engleza e flegmatică, iar greaca sangvinică. Poporul italian este sangvinic, cel francez flegmatic, anglo-americanii sunt melancolici, poporul rus e sangvinic, iar cel german coleric.

Pentru un părinte este foarte important să devină ca educator prin proprie voinţă un sangvinic în interior adică să fie interesat de tot ce se întâmplă în jur şi flegmatic în exterior adică liniştit şi echilibrat, stabil.

                                                                                                                                                    prof. Ileana Vasilescu

Bibliografie: R.Steiner-Misterul  temperamentelor omeneşti .