Simbolistica pomului de Crăciun

bradutPomul de Crăciun este cel mai recent simbol al sărbătorii de Crăciun. El nu este cum se crede o stăveche tradiţie păgână. Aşa zisul subconştient colectiv, care nu este decât amintirea lumii esenţelor, în care sufletul trăieşte între moarte şi o nouă naştere scoate la suprafaţă simbolurile perene în diferite forme… În pomul de Crăciun luminează iubirea învingătoare de moarte, aşa cum ea se va înviora în toţi oamenii întrun viitor nu prea îndepărtat. Atunci pomul de Crăciun va deveni pentru noi un simbol mai mare decât cel al pomului din paradis. Paradisul este o imagine simbol pentru natura superioară a omului, de care nu se ataşează nici un rău. În Biblie citim cum prin Logos, Cuvântul cosmic, Dumnezeu a dat viaţă Creaţiei sale. Apoi vedem cum Lucifer a intervenit şi ispitind pe Adam şi Eva a schimbat ceea ce Dumnezeu menise pentru om. Adam a trăit pe pământ şi când a murit a fost înmormântat. Odată cu punerea lui în mormânt, Pământul, care este şi el o fiinţă, s-a unit cu păcatul lui Adam. Cu cadavrul fiecăruia din noi, natura noastră luciferică dar şi natura noastră spirituală pozitivă este împregnată Pământului. Pentru că Adam nu-şi putea da duhul, Set voia să intre în Paradis să-i aducă alinarea. A fost condus de un Heruvim cu sabia învăpăiată şi a descoperit Pomul Vieţii şi Pomul Cunoaşterii, care se împletiseră într-unul singur. Arhanghelul Mihael i-a spus să ia trei seminţe din aceşti pomi reuniţi. Acest pom împletit simbolizează ceea ce trebuie să ajungă omul şi a ajuns deja iniţiatul. După ce Adam a murit, Set a luat cele trei seminţe şi i le-a pus în gură. Din ele a răsărit după înhumare un tufiş arzând pentru cei ce aveau ochi de văzut, care spunea, cui avea urechi de auzit: Eu sunt cel care este, a fost şi va fi… Cu timpul tufişul a crescut şi a devenit un copac falnic. Legenda povesteşte că din acest copac Moise şi-a făcut toiagul Miraculos, că poarta Templului lui Solomon a fost cioplită din acelaşi lemn, că o bucată din el ar fi căzut în lacul Bethseda conferindu-i puterea miraculoasă. Copacul acela minunat, a trăit destulă vreme ca sutaşii lui Pilat să-l taie şi să facă din el Crucea Mântuirii îălţată pe Golgotha. Din mormântul lui Adam răsare un pom. Omul în care a intrat principiul Luciferic, aparţine şi constituie o parte a Pământului. De entitatea omului nu ţine doar ceea ce trecând prin poarta morţii intră în lumile spirituale, ci şi activităţile şi faptele prin care omul este legat în mod real de Pământ. Ceea ce omul realizează pe Pământ poartă în sine principiul Luciferic şi omul introduce acest principiu luciferic în aura Pământului, ca şi Adam. Pe Pământ omul dobândeşte cunoaşterea Binelui şi Răului, ALTFEL DECÂT I-A FOST MENIT, DAR ÎNTRUN FEL ÎN CARE EL ÎŞI CUCEREŞTE LIBERTATEA. Cunoaşterea se dobândeşte cu preţul scurgerii vieţii. Din faptele omului creşte pomul care mai târziu va deveni lemnul Crucii Mântuirii fiecăruia. Pomul de Crăciun simbolizează acest copac, adică este o imagine pentru viaţa muribundă, care se scurge în moarte, dar care are în sine puterea de a crea o viaţă nouă. Pomul de Crăciun este un simbol esoteric: viaţa a învins moartea, şi este lemnul din seminţele aduse din paradis. Ce minunată legătură între pomul din Rai, lemnul Crucii şi viaţa care ţâşneşte din acesta: Lumina străluceşte în întuneric…..” Crăciunul este de fapt naşterea în fiecare din noi a omului etern, a Eului superior, în această viaţă trecătoare. În toate sufletele în care Crăciunul trezeşte Lumina adevărată, se va naşte Cristos, Pruncul care simbolizează şi propriul Eu. Să facem din sărbătorirea Crăciunului o zi care să nu privească doar spre trecut, ci şi spre viitor.

Ileana Vasilescu

Bibliografie:R.Steiner-Misterul Crăciunului, Ideea Crăciunului şi taina Eului