Şcoală liberă şi tripartiţie (II)

(Continuarea articolului din nr. anterior)

Imagine de Roland Tiller

Imagine de Roland Tiller


În  cartea mea „Reperele fundamentale ale problemei sociale în cadrul necesităţilor vitale ale prezentului şi viitorului” eu m-am străduit să arăt că concepţia despre viaţă a conducătorilor partidului socialist continuă şă trăiască în esenţă, toată lumea de idei, împinsă  la o anumită extremă, a burgheziei ultimilor trei patru secole. Iluzia  acestor socialişti este acum că ideile lor reprezintă o ruptură totală cu această lume. Nu cu aşa ceva avem de a face, ci numai cu concepţia  burgheză despre lume, tincturată de simţirea proletariatului. Acest lucru se vede în mod deosebit de evident din poziţia pe care aceşti conducători socialişti o adoptă în ceeea ce priveşte viaţa spirituală şi integrarea acesteia în organismul social. Din cauza importanţei proeminente pe care viaţa economică a avut-o în cadrul organizării sociale burgheze în ultimele secole, viaţa spirituală a ajuns întro puternică dependenţă de viaţa economică.Conştienţa unei vieţi  spirituale întemeiate în sine, la care participă sufletul uman, s-a pierdut. Concepţia despre natură a acestei epoci şi industrializarea au contribuit la această pierdere. De aici a decurs felul cum şcoala a fost încadrată în organismul social al epocii moderne. Problema principală a devenit aceea de a-l face pe om utilizabil pentru viaţa exterioară de stat şi economică. Tot mai puţini s-au gândit la faptul că omul, ca fiinţă sufletească, ar trebui să fie plin în primul rând de conştienţa legăturii sale cu  o ordine spirituală a lucrurilor şi a faptului că el este acela care, prin această conştienţă a sa, dă un sens statului şi economiei în cadrul cărora trăieşte. Capetele s-au îndreptat tot mai puţin spre ordinea  spirituală a lumii şi tot mai mult spre raporturile de producţie economice. La burghezie, aceasta a devenit o direcţie a vieţii de sentiment. Conducătorii proletari au făcut din aceasta o concepţie teoretică despre viaţă, o dogmă de viaţă.

Această dogmă ar avea efecte pustiitoare dacă ar vrea să stea la baza şcolii în erocile viitoare. Dat fiind faptul că în realitate oricât de perfectă ar fi forma care s-ar da organismului social, dacă ea ar fi de natură economică, din ea nu poate rezulta nici un fel de cultivare a unei adevărate vieţi spirituale şi în special nici o organizare fecundă a şcolii; această organizare ar trebui realizată în primă instanţă prin perpetuarea vechii lumi de gândire. Partidele care pretind că sunt purtătoarele unei noi forme de organizare a vieţii  ar face în mod inevitabil ca viaţa spirituală  din şcoli să fie cultivată în continuare de către susţinătorii vechilor concepţii despre lume. Pentru că în asemenea condiţii nu se poate naşte o legătură între generaţia în creştere şi vechiul, cultivat în continuare, viaţa spirituală ar trebui să decadă tot mai mult. Sufletele acestei generaţii s-ar pustii din cauza  situării lor pe terenul unei concepţii despre lume neadevărată, care n-ar putea deveni pentru ei un izvor lăuntric de forţă. În cadrul orânduirii sociale provenite din industrializare, oamenii ar deveni nişte fiinţe lipsite de suflet.

Pentru ca aceasta  să nu se întâmple, mişcarea pentru tripartiţia organismului social tinde spre desprinderea totală a învăţământului de viaţa statală şi economică. Integrarea socială a persoanelor angajate în procesul de învăţământ nu trebuie să depindă în nici un fel de alte puteri decât de oamenii care lucrează în învăţământ. Administrarea instituţiilor de învăţământ, stabilirea anilor de studiu şi a scopurilor didactice trebuie să fie asigurate numai de persoane  care în acelaşi timp, predau sau desfăşoară  vreo altă activitate productivă în cadrul vieţii spirituale. În acest caz, fiecare persoană şi-ar împărţi timpul între predare sau altă activitate creatoare şi activitatea administrării din cadrul învăţământului. Acela care este în stare să facă întrun mod lipsit de prejudecată o apreciere a vieţii spirituale îşi poate da seama că forţa vie, de care ai nevoie pentru organizarea şi administrarea învăţământului se poate  dezvolta în suflet numai dacă eşti angajat activ în procesul de predare sau alte procese spiritual creatoare.

Va recunoaşte  pe deplin această, în ceea ce priveşte epoca noastră prezentă, numai acela care vede în mod lipsit de prejudecată că este necesar să se deschidă un izvor  nou al vieţii spirituale pentru reconstruirea ordinii noastre care s-a prăbuşit. În articolul „Marxism şi tripartiţie” am atras atenţia asupra ideii juste, dar unilaterale, a lui Engels: ”Locul dominaţiei persoanelor îl va lua administrarea afacerilor şi conducerea proceselor de producţie”. Pe cât de just este acest lucru, tot de adevărat este şi celălalt şi anume  că în orânduirile sociale din trecut viaţa oamenilor a fost posibilă numai pentru că odată cu conducerea proceselor economice de producţie au fost dominaţi şi oamenii. Dacă această dominaţie va înceta, oamenii vor trebui să primească de la viaţa spirituală liberă, independentă, imboldurile de viaţă care până acum acţionau  în ei în virtutea impulsurilor date de puterea dominanată

La toate acestea se mai adaugă altceva. Viaţa spirituală prosperă numaidecât dacă se poate dezvolta ca unitate. Din aceiaşi dezvoltare a forţelor sufleteşti din care provine o concepţie despre lume satisfăcătoare, care să-l susţină pe om, trebuie să provină şi forţa productivă care face din om colaboratorul corect în viaţa economică, de acolo trebuie să vină şi forţele productive. Oamenii practici în ceea ce priveşte viaţa exterioară vor proveni totuşi numai dintro şcoală care e în stare  să dezvolte în mod sănătos  imboldurile superioare spre cunoaştere. O ordine socială care administrează numai afaceri şi conduce procese de producţie va ajunge negreşit, cu timpul, pe căi cu totul greşite dacă nu-i vor fi trimişi oameni cu suflete sănătos dezvoltate.

De aceea o reconstrucţie a vieţii noastre sociale trebuie să dobândească  forţa de a organiza un învăţământ cu adevărat independent. Dacă e ca pe viitor  să nu mai domine în vechiul mod unii oameni asupra altora, trebuie să fie creată posibilitatea ca spiritul liber din fiecare suflet uman să devină, în modul cel mai viguros care este posibil fiecăreia dintre individualităţile umane, conducătorul vieţii. Acest spirit nu se lasă însă reprimat. Nişte măsuri organizatorice care ar vrea să reglementeze şcoala doar pe baza punctelor de vedere ale unei orânduiri economice, ar reprezenta începutul unei asemenea reprimări. Ea ar face spiritul liber, conform cu natura lui, să se revolte în permanenţă. Zguduirea continuă a edificiului societăţii, aceasta ar fi consecinţa inevitabilă a unei orânduiri care ar vrea să organizeze şi şcoala pe baza proceselor de producţie.

Pentru acela care vede aceste lucruri întro perspectivă de ansamblu, întemeierea unei comunităţi umane, ce tinde în mod energic spre libertatea şi autoadministrarea educaţiei şi a şcolii, devine unul din imperativele cele mai importante ale vremii. Toate celelalte nevoi ale epocii nu-şi vor putea găsi satisfacţia dacă oamenii nu vor înţelege ce este just în acest domeniu. şi pentru a înţelege ce este just, este nevoie de fapt, numai să aruncăm o privire lipsită de prejudecată asupra formei vieţii noastre spirituale actuale, cu sfâşierea ei interioară, cu puterea ei redusă de susţinere a sufletelor umane.

Sfirşitul articolului.

Rudolf Steiner-Articole asupra organizării tripartite a organismului social  şi a problemelor contemporane.Op. complete. Nr 24, pag 24.