Sarcinile educative ale vârstei de 1 an

 

Mama si copil

Ne-am dorit copilul sau nu. A venit! El  intră în viaţa noastră cu multă emoţie bulversând-o total. Acum el ne face programul, ne ocupă tot timpul adăugând programului personal, programul lui. Ceea ce este covârşitor este că micuţul ne face şi programul de somn! Învăţăm să-i facem loc în viaţa noastră păstrându-ne propria viaţă. Este important să facem un echilibru între nevoile lui şi ale noastre deşi el este atât de neputincios şil iubim deja atât de mult!

La  naştere copilul trece prin mai multe şocuri: şocul separării de Lumile Spirituale, şocul  de căldură, şocul  sonor,  şocul de lumină,  şocul de frecare în timpul travaliului, şocul forţei gravitaţionale, şocul respiraţiei, şocul hranei, şocul contactului cu oamenii, şocul contactului cu lumea materială. Prin  naştere, copilul e scos din invelişul protector, unde totul a fost perfect. Povestea spune “Unde nu-i tristeţe ori durere…” . Când copilul se naşte, dispar: căldura, protecţia. Spaţiul protector dispare, piere pur si simplu cu lichidul  amniotic şi  placenta şi brusc copilul e fără protecţie, dezvelit în faţa lumii, incapabil să se apere în vreun fel. Prima sarcină  a părinţilor în ce-l priveşte pe  copil este să-i creeze nişte învelişuri culturale…spaţii protectoare făcute de noi, cu mâna noastră.  Copilul trăieşte  o stare nouă, de însingurare. Primul şoc – al frigului. Înainte de naştere n-avea cum să  nu păstreze căldura.   De  haine  n-avea nevoie, în jurul lui era o “apă” limpede, caldă. De  aceea nu este o idee bună să-l „călim” în primele luni de viaţă. Datorită travaliului este şi presat, când iese, coastele care au fost adunate se deschid puţin şi copilul are gestul reflex care este şi prima inspiraţie, deschiderea alveolelor pulmonare. Nu e un proces uşor, unii copii nu pot nici măcar să strige.  A fost hrănit prin fluxul sanguin, acum trebuie să ia hrana şi stomacul trebuie să înceapă să funcţioneze. Nici propria greutate nu şi-o simţea, apoi îndată ce se naşte are trăirea propriei greutăţi.

Ce incredibilă muncă realizează copilul după naştere! Să nu intervenim cu aşteptările, prejudecăţile ,  ideile noastre!

De câtă dragoste, linişte şi tandreţe este nevoie pentru ca el să depăşască aceste şocuri?

Mama are deptul şi îndatorirea  să-şi ia pruncul în braţe după naştere să-i spună: Bine ai venit!! şi să-i menească.

Venit din Lumile Spirituale nou-născutul are capacitatea de a-i percepe pe cei doi neprieteni Lucifer şi Ahriman şi trebuie cât mai repede botezat. Botezul aduce copilului o mare mângâiere: Logosul s-a unit cu Pământul. Este  de dorit să  i se citească zilnic din Noul Testament pentru ca să se simtă acasă şi protejat.

Rugăciune rostita de mamă pentru copil:

 

În tine să se reverse lumină, care să te poată cuprinde.

Razele acesteia le însoţesc cu căldura inimei mele,

cu cele mai bune gânduri de voioşie ale gândirii mele.

Eu mă gândesc la toate câte mişcă inima ta.

Ele să te întărească, ele să te poarte, ele să te purifice.

În calea vieţii tale voiesc să adun gândurile mele de bucurie,

Pentru ca ele să se unească cu voinţa ta de viaţă

şi ea să se regăsească în toată lumea,

mereu mai puternică prin ea însăşi.

R.Steiner

În această perioadă părinţii au o mare responsabilitate pentru că toate  impresiile au consecinţe asupra dispoziţiei, sentimentelor şi comportamentului copilului. Copilul  al cărui suflet e total deschis lumii nu percepe doar mişcările tatălui, când se întoarce de la muncă, sau neliniştile mamei, ci şi conţinutul moral al tuturor faptelor petrecute în jur, conţinut moral, care în subconştient devine atmosfera lui sufletească. Sunt persoane care traversează viaţa cu o încredere neclintită în sensul şi bunătatea lumii, care au devenit fundamentul vieţii lor spirituale, oricâte probleme ar avea şi persoane care deşi nu întâmpină greutăţi prea mari sunt plini de neîncredere şi lipsiti de bucuria vieţii. Aceste atitudini de viaţă: neîncredere în lume sau noi înşine, veşnica nemulţumire faţă de noi ori viaţă, frustrările, frica sub orice formă, nemulţumirea, critica excesivă, lenea, comoditatea, compromisul, curajul, hotărârea de a fi un învingător, puterea de a fi noi înşine…accederea la spiritual…etc.  sunt rezultatul atmosferei sufleteşti create de părinţi în primii ani de viaţă.

Din punct de vedere al educaţiei, părinţii îşi influenţează copiii prin ceea ce sunt, prin încrederea pe care o au în viaţă şi moralitatea faptelor lor.

Dar copilul percepe orice suflet aflat în preajmă. De aceea este important să izolăm puţin copilul şi să nu facem din camera lui un peron de gară…adică evităm ca prin spaţiul sufletesc al copilului să treacă prea mulţi adulţi cu toate problemele lor. În tradiţie se vorbeşte despre deochi. De fapt copilul preia problemele unui adult care l-a vizitat şi bulversat interior plânge ceasuri în şir. Până  la un an şi jumătate apăraţi micuţul de invazia adulţilor dornici să-l vadă.  O astfel de măsură îl scapă şi de îmbolnăviri.

Un mare rău pe care părintele îl poate face copilului este să-l „poarte” prin Mall-uri şi Supermarket-uri. Afluxul de oameni cu tot bagajul lor astral negativ, este greu de suportat şi pentru un adult, darămite pentru un copil sub patru ani.

Sensibilitatea copilului la mediul sufletesc din jur se regăseşte şi în faptul că el poate boli dacă părinţii se ceartă. O observaţie atentă poate confirma acest lucru. Îmbolnăvindu-se copilul îi obligă pe părinţi să se adune lângă pătuţul său şi preocupaţi de copil să se împace.

Locul  îndoielii: Sunt un părinte destul de bun ?  este luat de încrederea în sine şi hotărârea de a fi un părinte bun…Dar ce înseamnă să fii un părinte bun?

Este complet lipsit de sens ca un adult să spună unui sugar amabilităţi cu o  voce artificial copilărească, maimuţărindu-l jenant, după care să se întoarcă spre un adult  vorbindu-i cu alt ton. Orice persoană, ce se găseşte în preajma unui copil mic ar trebui să fie acolo în întregime, cu interes total şi multă căldură sufletească, respect absolut şi voinţa de a ajuta această fiinţă în drumul prin viaţă.

Prin grija mamei şi repetare ritmică îşi fac loc anumite reflexe şi atitudini. Apar primele forme de amintiri. Nu putem încă vorbi de gândire în sensul pământesc. Viaţa afectivă a copilului de la 0 la 1 an oscilează între satisfacţie şi insatisfacţie.

Grija  cotidiană: hrană, somn, igienă pare  să ocupe tot timpul. El este însă  o fiinţă spirituală şi atunci nevoile lui spirituale nu trebuie neglijate. Îi spunem rugăciuni seara şi dimineaţa. Îi citim din Noul Testament câte un scurt pasaj, lectură care ne ajută şi pe noi. Putem citi şi poveşti.

Foarte importantă este muzica. Pe vremuri mamele cântau pruncilor. Cântecele erau liniştitoare dar şi programare pentru sănătate, fericire, pace. Astăzi mamele folosesc c.d-uri. gândite, realizate  pentru copii. Este o.k şi aşa, dar nu este acelaşi lucru, nu este aceiaşi încărcătură spirituală. Jucăriile care fac tot felul de zgomote tocesc auzul şi simţirea copilului. Evitaţi-le!

Televizorul şi calculatorul n-au ce căuta în camera pruncului. Ele trebuie duse în cel mai îndepărtat colţ al casei şi deconectate de la reţea şi curent electric cât nu funcţionează. Televizorul ar trebui făcut cadou duşmanilor pentru că va fi greu să-i explicăm copilului de ce el n-are voie şi noi ne uităm totuşi. Sigur  ne putem pune un film, când el doarme. Dacă locuim întro garsonieră…idem.

Nu cedaţi imperativelor financiare  şi staţi cei doi ani prevăzuţi de lege cu copilul. Nimeni şi nimic nu poate înlocui prezenţa mamei/TATĂLUI  care dă sănătate fizică şi sufletesc-spirituală, siguranţă şi echilibru sufletesc pentru tot restul vieţii. Este greu dacă nu ştim să ne organizăm viaţa. Acest răstimp poate fi unul de studiu, de lectură, de implicare în proiecte diferite de cele de la servici, de ocupare cu hobby-ul de care nu prea avem timp, DE A FACE CEEA CE SUFLETUL NE CERE ŞI N-AM FĂCUT PÂNĂ ACUM.

                                                                                                                                                             prof. Ileana Vasilescu

Bibliografie: conferinţele pedagogice ale lui R.Steiner