Sarcini educative pentru vârsta doisprezece ani (2)

Continuare din nr. anterior
Dacă acum se abuzează de logică, raţionamente şi de judecată independentă este ruinată vitalitatea sufletească a adoscentului şi tânărului. Este necsar un echilibru între judecata corectă şi dezvoltarea unui sănătos sentiment al vieţii. Viaţa nu poate fi pătrunsă şi condusă doar cu raţionamente. Omul trebuie să vieţuiască cu sentimente sănătoase (adică pozitive şi constructive), care să-i dea echilibru sufletesc necesar potenţării unei judecăţi bune. Exarcebarea puterii de judecată (pe care copilul de 12 nu o are încă), exclusiva vizare şi preţuire a performanţelor inteligenţei duce la egoism, individualism excesiv. Neglijarea cultivării sentimentelor creează premisa unor concepţii nocive de tipul: Sunt cel mai bun şi mi se cuvine totul! Societatea, părinţii sunt datori să-mi dea…; Societatea trebuie să-mi ofere…Să mă plătească la valoarea mea…
Foarte multe fete încep acum un jurnal, care le este de mare ajutor. Puteţi dumneavoastră înşivă să le faceţi cadou „un caiet frumos” şi să le recomandaţi un jurnal, respectăndu-le intimitatea însă.
Şcolarul trebuie să păstreze despre această perioadă din viaţa sa trăirea unei lumi paradisiace, care să-l hrănească toată viaţa şi mai ales în clipele de răstrişte sufletească. Acest sentiment nu se zideşte cu raţionamente logice, interdicţii, tiranie, discursuri moralizatoare, etc.
Munca educativă la acestă vârstă presupune foarte multă angajare din partea părintelui. Copilulul trebuie condus cu siguranţă prin acestă criză redirecţionând voinţa lui spre lucruri constructive, redobândind respectul copilului la altă calitate.
Dezvoltarea voinţei copilului duce la o nouă calitate a respectului, care trebuie avută în vedere şi conturată prin acţiuni şi atitudine. Această redirecţionare a voinţei are două laturi: moralitatea şi respectul (la copil şi părinte), ambele conducând la optima socializare. Redimensionarea şi recâştigarea respectului de către părinte se conturează prin lucrarea constantă a atitudinii interioare. Prin educaţie se va urmări trezirea, conturarea întrebărilor despre Cosmos şi Lume în sufletul şi mintea copilului. O vizită la Observatorul astronomic, la o mânăstire, la Babele pot fi un bun prilej de a vorbi despre lume, viaţa omului. Aceste întrebări îl vor ajuta la conturarea realităţii (care îi trezeşte curiozitatea) şi canalizarea preocupărilor.
Socializarea este foarte impotantă la această vârstă şi se face în două direcţii: cu cei de vârsta lor, cu adulţii.
Sunt binefăcătoare responsabilităţile şi munca pe puterile lui.
Continuare în nr. viitor.