Sarcini educative pentru copilul de 9 ani.

Până la unsprezece ani trebuie ocrotită pentru copil lumea copilăriei, adică să se facă clar distincţia între lumea lui şi cea a adulţilor. E foarte sănătos ca între şapte şi unsprezece ani să spui: eşti încă prea mic pentru asta. Această frază are capacitatea de a limita acţiunea lucrurilor pe care nu le poate înţelege sau a căror cunoaştere l-ar traumatiza. Dupa 12 ani sfera se lărgeşte ca şi capacitatea lui de a se adapta realităţii.
Să i se arate, prin fapte cu răbdare, de nenumărate ori, de ce trebuie să fim corecţi, să nu minţim.
Studiul Bibliei, credinţa sunt un bun sprijin. Între 9 şi 10 ani copilului îi trebuiesc întâmplările Vechiului Testament. Naşterea spaţiului interior îl face să se simtă singur. Întâmplările Vechiului Testament îi vorbesc despre Dumnezeu, care nu ne lasă singuri, ori de izbelişte, dar şi despre un popor, care a călcat poruncile morale şi a pătimit. Aceste două aspecte răspund nevoilor sufleteşti ale copilului de nouă ani, dându-i echilibru, căldură, siguranţă: nu sunt singur, nimic rău nu mi se poate întâmpla.
Să i se arate şi explice că nu e singur, că este iubit…des, nuanţat şi cu fapte.
Dacă suntem avizaţi şi înţelegem prin ce trece, trebuie să i-o arătăm, să-i fim aproape cu dragoste, cu poveşti înţelepte, cu lecturi şi activităţi …
Sunt binefăcătoare responsabilităţile şi munca pe puterile lui. Aici să fim creativi. Să-l lăudăm când face ceva bun, să-i explicăm urmările când greşeşte.
Soluţiile alese nu trebuie să piardă din vedere temperamentul copilului, dacă ele au ca scop binele acestuia.(vezi capitolul temperamente)