Să învăţăm să fim Moş Nicolae

scan0037Ce minunat este să primim cadouri. O bucurie adevărată, profundă, dăinuitoare ne cuprinde sufletul…Ne bucurăm de obiectul primit? Ne bucurăm că cineva ne iubeşte? Ne bucurăm că cineva nu ne-a uitat…ne bucurăm că însemnăm ceva pentru unii, că alţii ne preţuiesc, că s-au gândit la noi…că am primit ceva simbolic care ne spune toate acestea…
                La rândul nostru putem aduce o bucurie la fel de mare celorlalţi? Ştim ce le place, ce au nevoie…Facem diferenţa DAR    cadou? Oare obiectele de care mă înconjor sunt măsura mea ca om? Ele certifică valoarea mea umană?
 Cine îi învaţă pe copii să facă daruri mai ales într-o vreme în care banii sunt o problemă?
 Cine şi ce ar trebui să-i înveţe?  Tu, părintele lui, pentru că îl iubeşti.
 Care este mai importantă, valoarea materială sau valoarea sufletească a darului?
                 Dar este să fii lângă cineva în necaz…Dar este să spui o vorbă bună, când sufletul celuilat a îngheţat în furtunile vieţii…Dar este să munceşti ceva pentru cel în nevoie…
Poţi pregăti pachete cu mâncare…câţi n-au nevoie! O haină , aproape nouă pe care n-o mai porţi ptr. că te-ai îngrăşat…sau ai crescut prea repede…o poţi dărui unui vecin sau o poţi duce la biserică, ei ştiu mulţi sărmani. O jucărie din prea multele primite poate fi un dar pentru un copil sărac sau o grădiniţă dintr-un sat pierdut în munţi…Aveţi idee cât de nociv poate fi numărul mare de jucării pentru un copil? O carte de poveşti…este un dar minunat pentru un copil dar şi pentru un adult…Un spectacol, un concert, o plimbare…pentru un bătrân singur …o mică sumă pentru cine are nevoie de bani. Câţi oameni în nevoie cunoşti? Ce ştii despre voluntariat?
Dar copilul nu are bani şi nu prea intuieşte nevoile celorlalţi…
Îl putem încuraja să facă un desen, să înveţe o poezie, dacă noi am cumpărat un dar, îl putem ajuta să facă o felicitare cu mânuţa lui, a fi cuminte este un dar, o brăţară împletită din fire de aţă (sunt atâtea cărţi care te învaţă cum ) o steluţă a iubirii, din carton auriu, sau tip origami, o fundă de prieten bun, o inimă (din carton) de prieten adevărat.
               Şi noi putem, de Moş Nicolae, să facem copilului nostru ca dar o poveste, bine aleasă, bine spusă, potrivită cu momentul cosmic, o plimbare într-un loc special (la alegerea dvs.) un drum, pe jos dacă se poate, undeva unde dăruim ceva unui sărman…învăţându-l astfel că bucuria autentică nu depinde de un obiect, ci de cu totul altceva: de bogăţia inimii capabile să se bucure de bucuria altuia. Acesta este adevăratul Dar:  Trăirea că poţi aduce bucurie semenului tău!
 De ce să-l învăţ pe copilul meu să bucure pe alţii?
 Pentru că bucuria adusă celorlalţi este adevăratul dar, pe care ni-l putem face nouă înşine, este izvor de autentică şi profundă bucurie, este cheia Raiului.

Învăţându-l pe copil să facă bucurii celorlalţi, îl înveţi să Fie şi nu să aibă…
                                                                                                                                     Ileana Vasilescu