Rudolf Steiner – Cunoaşterea omului şi structurarea învăţământului

Op. compl. 302

Opt prelegeri, ţinute între 12 iunie şi 19 iunie 1921
în Stuttgart, pentru cadrele didactice ale Şcolii Libere Waldorf

Omul se dezvoltă  în sensul că parcurge o anumită cale a vieţii, începând cu momentul în care dintr-un nivel inferior apare într-o  anumită măsură formularea în limbaj:”tu eşti un eu”. Această conştienţă, care apare relativ devreme la copil, atunci când învaţă  să-şi spună Eu, este ca o conştienţă de vis şi continuă să trăiască aşa ca în vis. Apoi copilul ne este adus la şcoală. Şi prin faptul că ne este adus la şcoală, noi trebuie să schimbăm această orientare, să-i dăm o altă direcţie. Noi trebuie  să îndreptăm copilul spre o activitate artistică. Şi dacă ne-am ocupat o anumită perioadă de timp în acest fel de copil, atunci acesta parcurge înapoi drumul, şi trece din nou prin acel punct din viaţă în care a învăţat să îşi spună sieşi „eu” şi apoi lucrurile continuă, iar mai târziu, ca urmare a maturizării sexuale mai trece încă o dată prin acest punct. Şi dacă într-o anumită perioadă, cuprinsă între vârsta de 9 şi 10 ani, noi îl facem să se minuneze, să admire lumea, atunci pregătim în mod corect acest moment. Dacă facem ca simţul frumosului să fie mai conştient la copil, atunci îl pregătim astfel încât atunci când intervine maturizarea sexuală, să înveţe să iubească lumea în mod corect, pentru a dezvolta  în mod corect iubirea.

Căci nu este vorba numai despre dragostea unuia dintre sexe faţă de celălalt: acesta este numai un caz particular. Iubirea este ceea ce se extinde peste tot, este cel mai lăuntric  îndemn către acţiune: Noi trebuie  să facem ce iubim. Datoria noastră trebuie să crească împreună cu iubirea; nouă trebuie  să ne placă ceea ce trebuie să  facem. Şi acest lucru se dezvoltă în mod corespunzător numai dacă însoţim copilul în mod corect. Astfel pe toată durata şcolii primare trebuie să avem grijă să dezvoltăm în mod potrivit simţul frumosului. Căci copilul ne aduce cu el într-o anumită măsură simţul adevărului şi al realităţii, iar noi trebuie să educăm simţul frumosului în modul pe care l-am descris.” p.157-8

CUPRINS

Prima conferiţă: Cum devin cele elaborate în cursul predării posesiune remanentă? Amintirea. Sentimentele, umorul, aşteptarea, ş.a.m.d. ca ajutoare ale amintirii. Învăţământul contemplativ şi activitatea proprie. Şcoala ca organism unitar. Abordarea elementului corporal şi al celui spiritual. Efectul igienic al predării.

A doua conferiţă: Reprezentare, judecată, concluzie; legătura lor cu capul, braţele, picioarele şi labele picioarelor; cu trupul eteric, trupul astral şi Eul. Capul şi membrele; legătura lor cu Cosmosul şi cu Pământul. Ereditatea. legătura dintre corporal-fizic şi sufletesc-spiritual. Copii “cosmici” şi copii “tereştri”. Predarea istoriei. Obiectivitate. Gimnastica. Despre pregătirea profesorului.

A treia conferiţă: Adaptarea predării la viaţa copilului. Efectul asupra elementelor componente ale fiinţei în stare de veghe şi în somn. Euritmie. Muzică. Fizică. Istorie. Acordarea materiilor între ele. Configurarea orelor de predare ţinând cont de tripartiţia omului. Activităţi de îndemânare practică şi capacitatea de a judeca. Concepţia spaţială în predarea geografiei. Abordarea elementului temporal în istorie. Prin neluarea în considerare a celor ce se petrec în timpul somnului, se educă automate.

A patra conferiţă: Şcoala ca organism. Dependenţa elementului trupesc-fizic de spiritual-sufletesc. Activitatea corporală – activitate de reprezentare. Scrisul, cititul, ascultarea de povestiri. Elementul trupesc este deosebit de solicitat în cazul activităţilor cognitiv-corporale. Depunerea de sare. Efectul interesului şi al plictiselii. Prin euritmie şi cântec, elementul spiritual este eliberat în membre. Copii cu fantezie bogată şi copii cu fantezie săracă. Educaţia, intervenţie în libertatea omului. Despre învăţarea pe de rost. Predarea lucrului manual.

A cincea conferiţă: Răscrucea de la paisprezece, cincisprezece ani. Lupta pentru ajungerea la un raport cu fizicul. Diferenţierea elementelor fiinţiale componente la băieţi şi la fete. Manifestarea lor în exterior. Erotismul. Sentimentul frumuseţii. Amplificarea sentimentului religios-moral. Modul diferit de abordare a băieţilor şi fetelor la vârsta pubertăţii. Sentimentul ruşinii. Umorul. Idealurile. Învăţământul să ducă la înţelegerea vieţii. Planul de învăţământ pentru clasa a zecea.

A şasea conferiţă: Educarea copiilor aflaţi la vârsta pubertăţii necesită o întemeiere mai profundă şi o înţelegere extinsă asupra lumii din partea profesorului. Caracteristica unor curente pedagogice contemporane. Interesul pentru curentul prezentului ca premisă pentru educarea copiilor de paisprezece, cincisprezece ani. Mişcarea de tineret. Relaţia şi înţelegerea diferitelor vârste la greci. Eşecul ştiinţelor naturii în a furniza o imagine a omului şi a lumii. Motivul pentru care nu comunicăm cu tinerii. Cele patru elemente la greci.

A şaptea conferiţă: Raportul dintre oamenii de diferite vârste. Prin neobservarea subtilităţilor se formează prăpăstii între oameni. Exemplu al unei cunoaşteri a naturii care cuprinde viul în plante, animal, om şi Cosmos. Pătrunderea spiritual-ştiinţifică a vieţii de sentiment şi de simţire ca punte pentru înţelegerea tinerilor de paispre zece, cincisprezece ani.

A opta conferiţă: Tendinţa spre idealuri la vârsta de paisprezece, cincisprezece ani. Autoritatea aleasă de copil. Formarea de judecăţi. Despre albumină. Ştiinţa modernă şi esenţa şcolilor de învăţământ superior. Procesul de imitare la copil, continuare a activităţii prenatale. Dezvoltarea simţului pentru adevăr. Vârsta de nouă ani. Dezvoltarea simţului pentru frumos. Iubire şi datorie. Transformarea relaţiei de autoritate. Cuvinte de încheiere. Meditaţie pentru profesori.