Povestea – prima noastră şcoală esoterică

Părintele conştient de responsabilităţile sale îşi pune problemle cunoaşterii copilului, hrănirii lui spirituale, stabilirii unei legături sănătoase şi spirituale cu propriul copil, construirii autorităţii. Toate acestea se pot realiza prin basm şi poveste. Basmul prin motivele, temele şi simbolurile sale traversează istoria microcosmică cât şi cea macrocosmică.
Iată 12 motive pentru a spune copiilor noştri basme/poveşti.
1. Basmul cuprinde totdeauna adevăruri profunde. Unii spun că de fapt în viaţă nu este ca în poveste, adică binele nu învinge totdeauna. Asta pentru că ne imaginăm că noi înşine suntem totdeauna în sfera binelui şi avem dreptate…dar şi pentru că aşteptăm răsplată imediată. Dacă suntem nedreptăţiţi de bună seamă şi noi am călcat cu voie sau fără voie o lege spirituală şi nu facem decât să suportăm consecinţele. Apoi îndurarea nedreptăţii este ea însăşi o mare lecţie, care ne schimbă.
Taina răului. Aflat în pustie, Moise s-a oprit să se odihnească, sub un tufiş, nu departe de o fântână. Un alt drumeţ s-a oprit să se răcorească. Când s-a aplecat să bea apă, călătorului i-a căzut punga cu bani, de la cingătoare. Fără să bage de seamă, că a pierdut punga, omul a plecat din nou la drum.
La scurt timp, a sosit un al doilea călător. El a văzut, de îndată, punga cu bani. A luat-o, bucuros nevoie mare, a privit în toate părţile şi pentru că nu avea cui s-o înapoieze, a băut apă şi a plecat mai departe.
Puţin mai târziu, un al treilea om, s-a oprit la fântână. El a băut apă îndelung, s-a răcorit şi apoi s-a tras la umbră, lângă fântână şi a adormit, căci era foarte ostenit.
După o vreme, primul călător a descoperit, că-i lipsea punga şi dându-şi seama, că numai la fântână o putea pierde, s-a întors degrabă. Furios l-a trezit pe cel, care dormea şi i-a cerut punga cu bani. Cum acela nu ştia nimic despre punga cu bani, s-au luat la ceartă, iar cel ce pierduse banii, l-a omorât pe cel de al treilea călător, înfigându-i un pumnal în inimă. Apoi şi-a văzut supărat de drum.
Martor nevăzut Moise, foarte nedumerit, i-a strigat lui Dumnezeu:
–Vezi, Doamne, de aceea nu cred oamenii în tine! Este prea mult rău şi nedreptate în lume! De ce a trebuit, ca primul călător să piardă banii şi apoi să devină ucigaş? De ce a trebuit ca al doilea, să găsească punga şi crezând-o un dar ceresc, să plece cu ea? Al treilea era cu totul nevinovat, de ce a trebuit, să moară?
Iar Dumnezeu i-a răspuns:
–Îţi mai explic o singură dată, n-o pot face la fiecare pas. Primul om era fiul unui hoţ, ce îl furase pe tatăl celui de al doilea călător, care găsind punga, n-a luat, decât ceea ce i se cuvenea. Al treilea era un ucigaş, care îşi ascunsese aşa de bine fapta, încât n-ar fi fost niciodată descoperită de oameni şi care, astfel, şi-a primit pedeapsa, aici pe pământ, unde toate se pot îndrepta. Totdeauna există un sens şi justeţe în tot, ceea ce se întâmplă, chiar şi atunci, când tu, ca om, nu le vezi, ori nu le înţelegi.
2. Atmosfera tot mai tehnicizată, tv, pc, revistele agresează în mod evident copii, furându-i de copilărie, prin faptul că îi trezesc prea devreme pentru lucrurile pământeşti, altfel spus îl maturizează prematur. De la 0 la 7 ani copilul mai are amintirea lumilor spirituale, văd elementalii, aurele oamenilor, etc. Şi aşa este sănătos. Basmul îi confirmă copilului adevărurile, cu care el vine din lumea spirituală, pe care nu le-ar putea exprima ori explica, dar pe care el le vieţuieşte. Basmul îl face pe copil să se simtă mai puţin străin în lume şi-l ajută să se integreze sănătos în lume.
3. Basmul este un elixir al vieţii. Înţelepciunea basmelor ne oferă apa vieţii de care avem mare nevoie în prezent, când poluarea materială şi spirituală este atât de agresivă. Basmul are conţinutul spiritual şi forma adecvată pentru a hrăni copilul adolescentul şi omul matur.
4. Basmul nu este simplă fantezie. Are în el istorie sufletesc spirituală dar este în acelaşi timp şi profeţie. Dezvoltă, orientează şi configurează sănătos imaginaţia prin transpunerea în spiritual. Nu vorbim despre o fantezie bolnavă, ci de acea fantezie, care îl face pe om capabil să se desprindă de materialism, să presimtă activitatea spiritualului şi să devină creator. ex: Făt-Frumos şi sabia lui sunt Eul nostru. Basmul construieşte puterea de concentrare la copiii, care zburdă de la o impresie la alta.
5. Basmul construieşte stări sufleteşti variate, complexe, nuanţate, pe care viaţa cotidiană nu le poate oferi copilului şi care sunt necesare edificării lui ca om. În basm copilul poate trece în mod sănătos şi estetic de la impresiile luminoase la cele întunecoase, de la emoţie, la tensiune şi apoi la relaxare, lucru ce densifică şi echilibrează forţa de simţire.
6. Prin basm hrănim şi echilibrăm toate cele patru temperamente. Basmul are pasaje ce se potrivesc fiecărui temperament. Când am stabilit ce temperament are copilul nostru vom accentua sau prelungi un anumit pasaj:
Să povestim melancolicului, subliniind zbuciumul sufletesc, suferinţele eroului, personajului, piedicile, peste care trebuie să treacă, tragismul unor situaţii sau destine. Dacă povestim sangvinicului, să aducem în povestire un văl de mister şi să anticipăm, ce urmează, prin diferite expresii ca: Vom afla la timpul potrivit…vom vedea mai târziu…misterul va fi dezvăluit…, căci sangvinicul este interesat de ce urmează.
Când povestim flegmaticului, să vorbim rar, insistând pe amănunte, cultivând senzaţii diverse, precizând amănuntele, subtilităţile, culoarea, gustul, mirosul, etc., care să-i hrănească, diversifice şi nuanţeze trăirile şi senzaţiile, să-l lege de ce este în jur, să-l îndemne la activitate interioară şi exterioară.
Povestim colericului, folosind verbe, redând mişcarea, schimbarea, tensiunea, suspansul, să-i prezentam eroi curajoşi, cu voinţă, intransigenţi, pe care să-i venereze…
7. Basmul are o înţelepciune veselă. Umorul eliberează, arde tensiunile. El ajută pe cel stăpânit de intelect să dobândească o distanţare de sine însuşi şi de lume.
8. Se adresează omului întreg, tuturor componentelor omului: trup, corp fizic, corp, eteric, astral, Eu, şi acoperă domenii şi subtilităţi, pe care cu greu le-am putea decoda cu mintea şi nu le-am putea pune uşor în cuvinte. Basmul/povestea se adresează concomitent: voinţei, simţirii şi gândirii, pe măsura fiecăruia.
9. Personajele basmului ne învaţă să descoperim comoara de aur a propriului suflet. Basmele sunt un ferment al vieţii afective. Ele fac parte din devenirea noastră ca oameni. Făt-Frumos este pus la încercare pentru a dovedi ca este demn de a fi rege nu doar prin faptul ca s-a născut într-o familie regală, ci mai ales prin calitaţile lui personale: gândire, simţire, voinţă. El are totdeauna ajutoare, adică învaţă să lucreze în comunitate.
10. Prin basm şi poveste dăm copilului o cunoaştere ce creşte odată cu el: lupta Sfântului Gheorghe cu balaurul. În această imagine regăsim lupta cu propriile probleme, lupta cu răul în toate formele sale..
11. Prin basm/ poveste ne construim o autoritate sănătoasă, iubită de copil căci basmul conţine adevăruri universale şi îi oferă necesarul dezvoltării armonioase.
12. Pentru a construi o relaţie sănătoasă cu copilul vom spune poveşti. Prin basm ajungem repede şi sigur la o calitate spirituală a conţinutului şi trăirii şi astfel la spiritualizarea relaţiei cu copilul. Facem astfel trecerea de la cantitativ la calitativ pentru că nu avem destul timp ptr. tot ce am vrea să facem…
Prin basm trăiesc alături de copilul meu la un înalt nivel spiritual.

Mai mult în Înţelepciunea basmelor populare de Rudolf Meyer, ed Univers Enciclopedic

                                                                                                                                                                  Prof. Ileana Vasilescu