Postul ca prilej de autoeducaţie şi educaţie

« Nu ştii? N-ai auzit? Dumnezeu Cel Veşnic, Domnul a făcut marginile Pământului.
El nu oboseşte, nici nu osteneşte. Priceperea Lui nu poate fi pătrunsă. El dă tărie celui obosit şi întăreşte puterea celui ce cade de slabiciune. Flăcăii obosesc şi ostenesc, chiar şi tinerii se clatină ! Dar cei ce se încred în Domnul primesc putere nouă ca să zboare ca vulturii. Ca să alerge şi să nu obosească, ca să umble şi să nu osteneasca. «
Isaia , 40:28-31

Anul în sens spiritual este un pelerinaj, un drum iniţiatic, un drum de „trecere” ce ne pregăteşte pentru întâlnirea cu Sfânta Treime.
Personal cred întrun post liber asumat conştient, bine pregătit, personalizat şi spiritualizat.
Ce înţeleg prin post liber asumat conştient? Înţeleg că nimeni nu-ţi poate impune postul pentru că îţi încalcă liberul arbitru, că optezi pentru post conştient de ce implică el şi ce dobândeşti prin el. În concluzie nu poţi obliga nici pe copil la post. Postul într-o familie este cu atât mai merituos cu cât ceilalţi din familie nu ţin post, pentru că este o încercare mai mare. Şi mai înţeleg că dacă ţii un post doar pentru că aşa este obiceiul şi o fac toti cei din jur, dar nu simti şi nu ai o motivaţie personală interioară nu faci decât să te minţi şi să cazi în aşa numitul păcat al făţărniciei.
Postul bine pregĂtit înseamnă că ne-am gândit ceva vreme înainte, că ştim de ce îl ţinem, cum se ţine, ce presupune el, ştim că o încălcare a lui, din slăbiciune sau neatenţie nu presupune renunţarea la post.
Personalizat înseamnă pentru mine că nu optăm doar pentru un post de mâncare şi sex, ci îmi stabilesc singur şi post de muncă, vorbire,FĂRĂ mânie, furie, ceartă,   cu fapte bune, daruri, etc. în funcţie de problemele pe care mi le conştientizez.
Post spiritualizat. Poate sună ciudat dar degeaba te abţii de la mâncare, sex, ceartă etc. dacă nu te rogi şi nu citeşti din Biblie zilnic, dacă nu îţi iei un timp de linişte şi meditaţie.  Şi este şi foarte greu un post care presupune renunţarea la carne şi lactate dacă ce ai curăţat prin nemâncare nu umpli cu lumină prin muncă, rugăciune şi faptă bună.
Postul Paştilor este un drum de foc spre Înviere, pe care fiecare suflet îl reeditează ca individ şi comunitate, unindu-se cu Fiul.
Mulţi părinţi se plâng de faptul că la pubertate copilul nu mai pune preţ pe ceea ce părintele îi spune şi pare să considere literă de lege ori foarte preţios ceea ce le spun alţii. Este dureros şi îngrijorător când aceste aşa zise “autorităţi “ au aceiaşi vârstă cu copilul sau un pic mai mari.
De ce se întâmplă acest lucru? Trei ar fi motivele pentru care nu suntem un model pentru copilul nostru şi nu mai avem autoritate.
1. S-a abuzat de educaţia verbală, care devine repede cicăleală. Acum copilul se apără de cicăleala noastră şi nu mai aude nici lucrurile bune pe care le spunem.
2. Părintele nu face deloc sau în mod sănătos transferul de la autoritatea absolută din perioada o-7 ani la împletirea autorităţii cu libertatea, specifice perioadei 7-14 ani. Acum în această perioadă începem să-i explicăm de ce facem anumite lucruri şi de ce nu se fac alte lucruri. Îl învăţăm să aleagă din două posibilităţi una, îl învăţăm cum să aleagă oferindu-i alternative şi expunând consecinţele. În perioada 10-14 ani adolescentul ar trebui să înveţe ce este discernământul şi să-l exerseze.
3. Nu am reuşit să devenim model pentru copilul nostru din cauza celor două motive expuse mai sus dar şi pentru că suntem în situaţia de a face “ce face popa şi nu ce zice popa”…mai clar: este o diferenţă între ceea ce suntem şi ceea ce-i spunem lui că ar trebui să fie.  Şi el vede şi este la vârsta la care este f.f. critic ne judecă…
Ce putem face?
Suntem în post şi putem face un post de tăcere…acasă pentru că la serviciu s-ar putea să nu se poată. Poate dura trei zile, o săptămână…
Postul tăcerii înseamnă să tăcem. Prevenim familia, cunoscuţii şi prietenii cu care obişnuim să vorbim zilnic la telefon!!!! Comunicăm doar în scris, strictul necesar pentru care gesturile nu sunt suficiente. Când ni se cere să vorbim le amintim tuturor că ţinem post de tăcere.
Luăm în mod obligatoriu un martor al postului…şi acesta va fi adolescentul nostru. Îi explicăm, ce intenţionăm şi îi descriem rolul lui: să ne amintească că nu putem vorbi, să mai resolve din situaţiile în care trebuie să dăm un răspuns, să ne protejeze…strădania de a nu vorbi.
Argumente:
a. La adolescenţă simţim nevoia să fim trataţi de la egal la egal şi copilul nostru va aprecia, chiar dacă nu va recunoaşte aceasta în mod deschis. Va simţi preţuirea şi încrederea dvs.
b. Tăcerea noastră lasă loc împărtăşirilor şi mărturisirilor celorlalţi din familie.
c. Veţi afla foarte multe despre dvs. înşivă.
d. Prin faptă (ADICĂ JUST ŞI SĂNĂTOS) îi veţi da adolescentului un model de voinţă, determinare şi ce înseamnă de fapt postul:  devenire, zbor spre lumină. Veţi trezi respectul lui.
e. Faptul că îl alegeţi pe adolescent de martor al postului contribuie în mod sănătos şi subtil la responsabilizarea lui.

Imaginea: Arsenie Boca, biserica Drăgănescu
Ileana Vasilescu