Pentru ca Pruncul să se nască în ieslea sufletului nostru…

Cum ştim că vine Crăciunul? Nu putem să-l vedem cu ochii fizici, nu-l putem percepe cu niciunul din simţurile obişnuite. Zilele şi nopţile sunt ca totdeauna şi oamenii trăiesc şi-şi fac ca de obicei treburile.
Şi totuşi cu patru săptămâni înainte de Crăciun se petrece ceva important: Cerul îşi trimite solii!
Un prim Înger coboară din Cer ca să invite pe locuitorii Pământului să pregătească Crăciunul. El este învăluit cu o mantie largă, albastră, ţesută din linişte şi pace şi cântă cu o voce profundă şi numai cei ce au un suflet atent pot să-l audă: Cerul coboară pe Pământ! Deschideţi-i uşa sufletului! Domnul vine să locuiască în sufletele oamenilor! Cei care-l aud încep să pregătească Crăciunul cântând, aprinzând lumânări, exersând virtuţile care deschid sufletul şi mintea pentru Spiritul Crăciunului. El trece pe la toţi oamenii şi le vorbeşte:
“ Puterile ispititoare: Lucifer şi Ahriman vor să te înşele convingându-te că mai important este materialul, şi că “o viaţă are omul” tulburând raportul just dintre Om şi Lume. Pentru preîntâmpinarea ispitei, ne străduim să dezvoltăm în sufletul nostru virtutea dreptăţii: adică sentimentul lăuntric de veneraţie şi recunoştinţă faţă de puterile Cosmice, care se găsesc pretutindeni atât în natură, cât şi în om. Sentimentul dreptăţii îl vieţuim când, în faţa diferitelor încercări (boală, evenimente exterioare, etc.), căutăm să manifestăm înţelegere şi recunoştinţă faţă de posibilităţile de evoluţie şi transformare interioară. Ne vin în minte episoade uitate în care părem nedreptăţiţi, ori loviţi în vreun fel. Să le privim ca pe o treaptă de transformare, ca pe o şansă de a fi mai buni, să mulţumim celor care ne-au provocat durerea care ne-a împins înainte. Multumind în gând celor care în aparenţă ne-au făcut rău aruncăm de pe umerii noştri spirituali pietre de moară.
Cu trei săptămâni înainte de Crăciun un Înger cu mantie roşie coboară din Cer ca să invite pe locuitorii Pământului la sărbătoarea Crăciunului: Îngerul roşu purtând în mâna sa stângă un mare paner din aur cu care umblă printre oameni ca să-l umple cu dragoste curată şi cu el plin se întoarce în faţa tronului Domnului. Şi cei ce locuiesc în Cer, Îngerii şi cei ce au murit pe Pământ, iau această iubire şi fac din ea lumină pentru stele.
Adunând iubirea curată Îngerul şopteşte fiecăruia: Puterile răului îl asaltează pe om voind să răscolească dorinţele egoiste, necumpătate, să intensifice poftele, lăcomia, orgoliul, să folosească vorbirea transformând limba noastră într-un izvor otrăvitor, pentru a o împiedica să fie expresie a spiritualului. Aceste influenţe pot fi împiedicate prin forţa sufletului nostru, dezvoltând „Virtutea cumpătării şi a chibzuinţei” şi prin supravegherea vorbirii. Orice spui şi orice răspunzi să fie cu conţinut şi bine chibzuit. Nu vorbi niciodată fără rost. Taci cu plăcere. Ascultă mai întâi liniştit prelucrează şi apoi răspunde”.
Cu două săptămâni înainte de Naşterea Pruncului un Înger cu totul alb şi luminos coboară pe Pământ. El ţine în mână dreaptă o rază de Soare cu putere miraculoasă, tămăduitoare. Aceasta lumina pătrunde în inimile oamenilor luminându-le şi încălzindu-le. Oamenii sunt astfel transformaţi şi încep să se asemene cu Îngerii, dacă au un pic de dragoste curată în inima lor. Cu această lumină, numai cu ea, poate fi văzut Pruncul care se naşte în iesle.
Raza minunată îţi vorbeşte despre virtutea curajului şi a prezenţei de spirit care creează nucleul facultăţilor spirituale necesare omului, pe drumul dezvoltării sale spirituale conştiente. Puterile Luciferice şi Ahrimanice se apropie de corpul astral şi vor să trezească în el toate pasiunile posibile: frica, teama, neliniştea, îngrijorarea, ce îndreaptă fiinţa omului spre minciună şi agresivitate în toate formele sale. Fiecare neadevăr şi agresiune fie şi doar una verbală, răsare din frica subconştientă, iar exprimarea celui mai neînsemnat adevăr, pretinde un curaj deosebit. Orice nerăbdare, faţă de gândurile şi părerile semenilor noştri, se naşte dintr-o laşitatea subconştientă pe care acum o conştientizăm şi încercăm să o depăşim şi să o eliminăm. Virtutea curajului şi a prezenţei de spirit conştientizată, pregăteşte capacitatea, forţa interioară necesară pentru a nu te pierde în faţa dificultăţilor şi trăirilor unor situaţii concrete. Deci: Gândeşte numai lucruri importante. Învaţă ca în gândurile tale să deosebeşti esenţialul de neesenţial, eternul de trecător, adevărul de părerea personală. Când asculţi pe semenii tăi fii liniştit şi să renunţi, în gânduri şi sentimente, la orice aprobare, critică, dezaprobare.
În ultima duminică înainte de Craciun un Înger cu mantie de un violet cald şi dulce, trece pe deasupra întregului Pământ. El ţine în mâna sa o liră şi cântă o melodie suavă, cu glasul lui minunat. Dar pentru a-l auzi trebuie să ai o inima liniştită şi atentă. El cântă marele cântec al Păcii, căntecul copilului Crăciun şi al Împărăţiei lui Dumnezeu care vine pe Pământ. Mulţi Îngeri mai mici îl însoţesc şi cânta şi ei, bucurându-se în Cer.
Atunci toate seminţele care dorm în Pământ se trezesc şi întreg Pământul ascultă şi tresare. Cântecul Îngerilor îi spun că Dumnezeu nu l-a uitat şi că într-o zi va fi din nou în Paradis.
Acum cea mai încercată parte a omului este însuşi Eul său. Cei Întunecaţi atacă elementul cel mai dezvoltat al omului. Acum înţelepciunea universală, inclusiv gândurile Îngerului păzitor se îndepărtează de om şi omul trebuie să meargă pe calea vieţii, folosind resursele interioare proprii.
Îţi menţii pacea interioară exersând Virtutea înţelepciunii care dă posibilitatea cunoaşterii de sine, printr-o cercetare meditativă asupra întregii tale deveniri.
Aceasta este forţa prin care omul poate să se înalţe singur din Eul său superior, nemuritor.
Toate aceaste însuşiri vor folosi la vieţuirea celor 12 Nopţi Sfinte.
Ileana Vasilescu