Pedagogia Waldorf parte a înnoirii mondiale

(domeniile antroposofice)


Deşi  autonomă, afiecare şcoală Waldorf  este  integrată întro amplă mişcare  pentru înnoire cultural-spirituală. Această mişcare formează o familie spirituală şi îmbrăţişează întreaga lume cu iniţiative din cele mai diferite domenii de viaţă, studiu şi lucru.

Pentru Rudolf Steiner, care în ultimii ani ai vieţii sale a activat intens în viaţa politico-culturală a Europei, era de la sine înţeles că antroposofia dezvoltată de el  devine  rodnică  numai atunci când din ea pornesc impulsuri pentru   reformarea diferitelor domenii de lucru. Puţine  aspecte ale vieţii social-culturale  au rămas neînnoite.

Cursului de introducere în pedagogie ţinut în toamna lui 1919 a i-au urmat: Cursul pentru extinderea medicinei (1920-23), a fizicii (1919-21), a ştiinţelor naturii în general (1920-21), a euritmiei (1922-24), a artei dramatice (1921, 1924), a vieţii religioase (1921-24), a economiei (1922), a agriculturii (1924), a pedagogiei curative (1924).

Principiile  şi îndemnurile prezentate acolo au fost preluate, urmate, dezvoltate în cursul ultimilor 70 de ani în diferite modalităţi de oameni de suflet, care au considerat munca pentru ceilalţi drept misiune personală karmikă.  Lângă  pedagogie, agricultura biodinamică, medicina înnoită antroposofic şi pedagogia curativă s-au adăugat terapia prin artă, farmacia şi domeniile artistice: pictura, euritmia, teatrul, arta vorbirii. Stimulată de cursul de economie  şi prin îndrumările cuprinse în conferinţele lui Rudolf Steiner, au luat naştere în Europa, precum şi în Statele Unite, bănci ce caută binele celuilalt şi nu exploatarea acestuia, care pun acest lucru în centrul activităţilor lor şi cultivă în responsabilitatea pentru om şi natura noi modalităţi de lucru cu banul şi capitalul.

Societăţii Generale Antroposofice fondate în 1923 i s-a alăturat Şcoala Superioară Liberă pentru Ştiinţele Spirituale, cu sediul la Dornach, Elveţia. Aceasta este o comunitate de cercetare internaţională ce ţine de  munca  antroposofică a unei şcoliri interioare, în centrul acestei căi stând autoeducarea realizată individual, ce poate să ducă la potenţarea capacităţii de cunoaştere; în acelaşi timp această cale poate să formeze fundamentul unei colaborări interdisciplinare pe măsura timpurilor.
Pe lângă şcoli, grădiniţe, ferme, comunităţi terapeutice pentru dependenţi de droguri, cămine de pedagogie curativă şi socială, clinici şi alte instituţii, au fost ridicate, de exemplu, şi institute de cercetare şi pregătire. Cele din urmă au obţinut în multe ţări  o recunoaştere de stat.  Există  astăzi  15.000 de instituţii ce lucrează pe baza antoposofiei. Fiecare în parte este autonomă dar împărtăşeşte aceiaşi largă viziune asupra omului şi a relaţiei sale cu Pământul şi Cosmosul.