Parsifal: treisprezece ani şi anul VII de şcoală (3)

Motto : „Viaţa este călătorie spre o ţară necunoscută”
Cl. Bernard.

Sarcinile educative
Adolescentul trăieşte acum un dor elementar de lume. Voinţa de a descoperi lumea, înflăcărată de sentiment trezeşte propria gândire. Sarcina părintelui decurge din necesitatea conturării imaginii şi concepţiei despre lume şi a construirii unui sănătos raport Eu-lume.
Este greşit să-i tratăm drept copii neştiutori, după cum la fel de greşit este, să-i tratăm ca pe adulţi.
Autoritatea nelimitată este o abordare improprie acestei vârste. Acum adolescentul caută prietenie şi îndrumare la adulţi, şi nu tutelă sau tiranie. Autoritatea (în orice nuanţă) e percepută şi resimţită ca insultă şi tratată ca atare.
Dorului de lume, părintele îi răspunde prin punerea adolescentului în situaţii de viaţă: responsabilitaţi, tabere, excursii (cercetaşi), implicarea în viaţa comunităţii (bloc, biserică, sat) ceea ce fundamentează o relaţie de autoritate sănătoasă, bazată pe încredere deplină şi dăruire, iubire.
Prin mituri şi legende atent alese răspundem problemelor interioare ale adolescentului.(vezi ce citim)
Acum se zideşte legătura sănătoasă între dorinţă şi judecată desigur nu prin lozinci: Gândeşte! Judecă!… astfel de îndemnuri nu au valoare şi finalitate educativă. Implicaţi-i în proiecte în funcţie de interesele lor
Nu neglijaţi dimensiunea religioasă, pentru că acolo, unde suntem depăşiţi, Dumnezeu continuă! Un sfetnic bun, cu care puteţi colabora fructuos, este totdeauna duhovnicul. Recomandaţi-l adolescenţilor!
Educaţia morală şi estetică va contura autocenzurarea, care mai târziu va da naştere echilibrului sufletesc atât de necesar şi atât de greu de dobândit.
Responsabilităţile şi munca pe puterile lui rotunjesc personalitatea, o echilibrează.

Ileana Vasilescu