Modificări ale conştiinţei şi temperamentele la pubertate

Modificări ale conştiinţei. Copilul trăieşte intens siguranţa, durata, permanenţa, ocrotirea ca principiu existenţial prin intermediul părinţilor şi al lui Dumnezeu. Prin dezvoltarea fizică adolescentul pierde această stare, începe să aibă îndoieli. El se simte izolat şi părăsit. Şi acesta este adevărat pentru că îngerul se retrage, pentru ca el să se poată găsi pe sine. Această stare de fapt o regăsim în formulări, ce sună patetic dar de fapt sunt tragice: Mă simt singur! Nimeni nu mă înţelege! Toţi m-au părăsit! Nimeni nu mă iubeşte! Aş vrea să zbor!  Viaţa  n-are  sens!

Contactul cu lumea înseamnă o paletă largă de trăiri şi simţiri dar şi acţiune. Unii adolescenţi încep să meşterească diverse lucruri, să experimenteze. Alţii îşi descoperă propriul trup şi fac sport, body-building, dans, skate-board, călărie, etc.  Totul în joacă şi pe baza ambiţiei. Toţi caută experienţe noi.  Ce  este neobişnuit sau interzis îi stârneşte în mod deosebit. Caută distracţii inedite. În relaţia cu cei, pe care i-au respectat până acum, în căutarea unei noi relaţii, au o atitudine nouă, care contrariază, dacă nu şochează pe adulţi: îndărătnicia, contrazicerea, comentarea cu sens şi mai ales fără sens, negarea totală.

Temperamentele şi influenţa lor. Dezvoltarea sufletească a adolescentului e influenţată foarte mult şi de temperamente.

Melancolicul are tendinţa de a se orienta puternic spre interior. Această tendinţă poate expune sufletul pericolului închiderii în sine, a izolării totale şi ruperea legăturilor cu lumea, însoţită de ideea sinuciderii.

Sangvinicul va intensifica tendinţa de a deveni degajat sufleteşte, de a se orienta puternic spre exterior, iar la fete, care în această perioadă au predispoziţia exteriorizării, poate duce la inconstanţă, la setea de schimbare, la dorinţa de autoevidenţiere, nesuportând să fie singure. Reacţiile la îndemnurile din afară vor fi exagerate, nestăpânite, până la stări isterice şi o gravă nelinişte interioară.

Colericul are tendinţa de “a se arunca în valuri”, implicându-se orbeşte în orice acţiune, fără a cântări pericolele şi repercursiunile. Greşelile proprii şi lipsa înţelegerii celor din afară pot duce la crize de isterie şi furie.

Flegmaticul, care în general e lipsit de reactivitate în raport cu exteriorul poate fi agresat în timpul slabelor sale încercări de a se interesa de lume şi de a se exterioriza, reacţiile celor din jur putând duce la complexe, de care se va debarasa cu greu sau deloc şi din care va face argumente pentru lipsa lui de interes sau reacţie.

De reţinut ca la adolescenţă şi tinereţe omul este coleric, în copilărie toţi fiind sangvinici. Adică peste temperamentul individului se suprapun manifestările temperamentului virstei şi poporului.

                                                                                                                                              prof.Ileana Vasilescu

Bibliografie:

R.Steiner –Cunoaşterea omului şi structurarea învăţământului

Erhard Fucke-Linii fundamentale ale unei pedagogii a vârstei tinere

B.C.J.Lievegoed-Fazele de evoluţie ale copilului