Libertatea în educaţie

motto: „Adevărata libertate este o trăire interioară şi  poate

fi dezvoltată în om numai prin faptul că noi, ca educatori şi dascăli,

îl privim pe om în acest fel.” R.Steiner


Libertatea este un subiect complex şi arid din toate punctele de vedere şi poate fi abordat şi tratat din multe unghiuri. Aspectul  mai puţin luat în consideraţie este libertatea în educaţie pentru că cei mai mulţi oameni nu asociază cei doi termeni sau consideră că se exclud.

Unul din principiile educaţiei sănătoase, aşa cum este ea fundamentată de R. Steiner, şi cunoscută ca Pedagogie Waldorf, este libertatea.

„Noi de fapt nici nu suntem suficient de conştienţi de modul în care au evoluat lucrurile în ceea ce priveşte dezvoltarea omenirii; oamenii au fost cândva în situaţia că îi lăsau pe copii să crească mai mult sau mai puţin sălbatic; nici nu îi educau şi nici nu-i învăţau în mod deosebit. Atunci nu se intervenea în libertatea omului, nu se intervenea în libertate aşa cum o facem noi în zilele noastre. Noi începem să intervenim în libertatea omului încă dela vârsta de şase ani şi trebuie să reparăm ceea ce greşim prin faptul că distrugem libertatea, printr-o educaţie corespunzătoare.” R.Steiner-Cunoaşterea omului şi structurarea învăţământului.

În educaţie, libertatea presupune: o şcoală liberă, un dascăl liber, un elev  liber. Omul  liber  poate fi crescut  numai într-o şcoală liberă, numai de un dascăl liber.

O  şcoală cu adevărat liberă nu este în nici-un fel subordonată imperativelor politice şi economice ale epocii şi  are un proces educativ ce îşi propune printre finalităţile sale un om liber.

„Căci omul poate să educe şi să-i înveţe pe alţii numai dacă el înţelege ceea ce trebuie să formeze, ceea ce trebuie să modeleze, la fel cum pictorul nu poate picta decât cunoscând natura materialului său.”R.Steiner-Metodica predării şi condiţiile de viaţă ale educării.

Un  proces educativ care să crească un om liber presupune o pedagogie ce nu transmite  o anumită concepţie despre lume şi viaţă, ci  înarmează cu tot ce îi trebuie ca abilităţi spiritual-sufleteşti şi informaţie pentru a-şi alege singur, în deplină libertate, propriul mod de a vedea lumea, pentru a  face ceva pentru lume ( propriului ideal), pentru a  se integra în comunitatea optimă îndeplinirii propriilor sarcini karmice.

„Şcoala Waldorf trebuie  să facă din copii nişte oameni sănătoşi din punct de vedere fizic, liberi din punct de vedere spiritual. Sănătatea şi vigoarea fizică, libertatea sufletească şi claritatea spirituală sunt lucrurile de care omenirea va avea cel mai mult nevoie  şi din punctul de vedere social în viitorul evoluţiei sale.” R.Steiner-Forţele spiritual-sufleteşti fundamentale ale artei educative.

Un  dascăl liber este un om cu adevărat liber spiritual-sufleteşte, nu este în nici un fel condiţionat politic şi economic,  ştie ce este libertatea  adevărată (asumare de responsabilităţi), se străduieşte în mod sistematic şi continuu să fie liber,    are o concepţie despre viaţă  şi lume care îl face liber şi  înţelege că intră în misiunea lui de dascăl să respecte libertatea elevului său, să crească oameni liberi.

„Dacă vrem să practicăm arta educaţiei, e necesar să ştim  să privim în intimitatea  unor asemenea corelaţii subtile ale vieţii. Dacă înţelegem în mod just acest lucru, ne vom spune: înainte de toate, cel care educă şi predă are sarcina de a modela corpul  omului cât de sănătos  poate el fi modelat; adică, de a cultiva în spiritualitatea copilului tot ceea ce face ca mai târziu în viaţă, organizarea fizică a omului să nu constituie un obstacol cât de mic în calea a ceea ce vrea spiritul. Aşadar, se cere de la educator să se comporte în exercitarea artei sale ca şi grădinarul care sădeşte în sol o plantă şi o îngrijeşte. El nu poate să toarne în forţele de viaţă ale plantei nimic din propria sa fiinţă. Trebuie doar să-i dea plantei ocazia de a-şi scoate la lumină forţele ei proprii. Arta educaţiei trebuie să constea deci în faptul că educatorul creează şi caută ocaziile în care copilul se poate dezvolta în mod liber. Ea va oferi atunci posibilitatea ca un copil să dezvolte nişte predispoziţii mult mai înalte decât cele ale dascălului şi ca organismul fizic al copilului să nu devină copia organimului dascălului său.” R.Steiner-Forţele spiritual-sufleteşti fundamentale ale artei educative.

Prin   elev  liber se  înţelege că educatorul respectă ceea ce lumile spirituale au sădit în el, că este educat în aşa fel  încât în dezvoltarea lui ulterioară, adică la maturitate va deveni liber şi îşi va conştientiza şi folosi sănătos libertatea.

„Tot ceea ce dascălul face cu elevul, fără a-i stânjeni libertatea,  trebuie să-i permită acestuia ca la momentul potrivit din viaţa lui  să-şi dea el însuşi această libertate.” spune R.Steiner în Metodica predării şi condiţile de viaţă ale educării.

Unde anume societatea are cel mai mult nevoie de  libertate?

Ce domeniu  are nevoie  de tăria convingerilor  născute în  libertate?

Domeniul cel mai greu de educat: moralitatea!

„Iată un lucru extraordinar de important pentru educaţia morală, dacă le dăm copiilor nişte  comportamente morale gata făcute, care sunt deja nişte noţiuni, noi le cerem să-şi însuşească morala sub formă de idei şi atunci apare antipatia; organismul interior al omului se împotriveşte comandamentelor morale formulate abstract, face opoziţie. Dacă îi dau copilului ocazia de a formula el însuşi, pe baza  a ceea  ce întâlneşte în viaţă, din inima lui, din simţirea lui, din exemplele pe care le vede la cei din jur, sentimentele morale în aşa fel încât copilul să-şi formeze comandamentele morale în libertate, atunci îl fac să intre într-o activitate, care-i stimulează întreaga fiinţă.” Precizează R.Steiner în Forţele spiritual-sufleteşti fundamentale ale artei educative pentru ca în Metodica predării şi condiţile de viaţă ale educării să adauge: „Lucrul cel mai important pe care îl putem pregăti în omul în devenire, în copil, este crearea premiselor pentru ca la momentul potrivit  din viaţă el să ajungă prin faptul că se înţelege pe sine, la trăirea libertăţii. Adevărata libertate este o trăire interioară şi adevărata libertate poate fi dezvoltată în om numai prin faptul că noi, ca educatori şi dascăli, îl privim pe om în acest fel. Şi atunci  ne spunem: libertatea n-o pot da eu omului, trebuie s-o trăiască el însuşi, în fiinţa sa. Dar eu pot să sădesc în el ceva spre care propria sa fiinţă, pe care eu o las neatinsă, va simţi mai târziu o atracţie, astfel încât  el se va cufunda în ceea ce eu am plantat. Şi eu am atins ţelul frumos că am educat în om ceea ce trebuia educat şi că am lăsat neatins, cu o veneraţie plină de sfială faţă de entitatea divină existentă în fiecare om individual, ceea ce este chemat să realizeze el însuşi: să se înţeleagă pe sine.

Eu aştept educând în om tot ceea ce nu este al lui până când ceea ce este al lui va lua în stăpânire ceea ce eu am educat. În felul acesta eu nu intervin brutal în dezvoltarea sinei umane, ci pregătesc terenul pentru această dezvoltare a Eului.

(articol publicat în revista Pământ iubit)

                                                                                                                                              prof. Ileana Vasilescu