Înălţarea în gradiniţa Waldorf 2

(Continuare din nr. anterior)
Nu se pun crengi înflorite până la Rusalii. În fiecare zi să mai apară un ouşor.
Cu copiii mergem mult în natură. La lucru manual facem următoarele: postăvim ouşoare, facem omiduţe din lână (ciucuraşi), pe care apoi le înşirăm pe aţă în ordine crescătoarte, tablouri din lână
Masa anotimpurilor are verdele crud al primăverii, un pic roz, lumină galbenă (diafan, transparent) – semnifică forţa solară; punem un pic auriu (sau steluţe). Pe masa anotimpurilor arde 10 minute o lumânare albă din ceară. Însoţim fiecare sărbătoare cu un tablou sugestiv ( în acest caz, ,,Înălţarea la cer” de Grunewald)
Jocuri de mişcare în cerc – au ca element central căutarea
• caută în clasă ceva- mediu cunoscut
• caută în parc- în necunoscut
• caută un copil- te uiţi cine lipseşte
În această perioadă, copiii adună lucruri din natură (de pildă, frunze la presat, conuri ramase din toamnă, pietricele).
Sărbătoarea Înălţării se face numai cu copiii, fără părinţi
În ziua de Înălţare:
• în mijlocul clasei se pune o pânză mare verde pastelat pe o masă rotundă;
• pe pânză se aşează un coş înalt cu crengi de mesteacăn;
• pe crengi stau atârnate păsări;
• se aşează în cruce câte o lumânare, iar în mijloc, lumânarea care arde;
• copiii vin de afară, se spală, picătura parfumată, un cântecel, povestea ( pe fond de liră sau flaut);
• poveştile proprii acestei epoci sunt: Povestea păpădiei, Micul cocoşat sau Cenuşotcă, Cristina, Privighetoarea, Ciocârlia, Sticletele, Of (poveste populară din volumele de ,,Poveşti nemuritoare”)
La zece zile după Înălţare vine Sărbătoarea Rusaliilor.
Jocuri de degete:
Păpădia Omida
Umbreluţe-n pufuşor O omidă mare, mare
Minge mică-n câmpuri A slăbit de supărare
Dacă sufli-n ea uşor Şi-a…
Paraşute albe, mici
Bat din palme
Bravo păpădie!
Într-o poieniţă doarme o floricică Priviţi la păsărele ce dulce ciripesc
Când Soarele răsare, floarea se trezeşte Gândiţi-vă la ele pe cine preamăresc
Încet, vine pe furiş, melcul din tufiş, Priviţi şi greieraşul, priviţi şi gândăceii
Pe tulpină se urcă,încet, încet se leagănă Priviţi şi fluturaşii,un cântec au şi ei!
Melcul pleacă mai departe cu căsuţa lui în spate.În zumzet de albine,în murmur
Iată vine-un gândăcel negru,roşu,mititel de izvor,
Pe tulpină se urcă,încet,încet se leagănă E-un viu şi dulce cor!
Apoi,gândăcelul a plecat! Şi tu,copile dragă,cu vocea ta
Zboară,zboar-un fluturaş mereu,/Slăveşte totdeauna
Se aşează sprinten,drăgălaş Pe bunul Dumnezeu!
Se leagănă apoi şi el…/Şi-şi ia zborul către soare
Lăsând draga noastă floare…
Iar când seara s-a lăsat,floarea noastră s-a culcat!
*Într-un boboc, doarme un pitic/ Când floarea se deschide, piticul se trezeşte/ Şi petalelor frumos le grăieşte: / Bună dimineaţa, dragele mele!”/ Apoi le mângâie, le netezeşte./ Seara, când floarea s-a închis/ Piticul florii a adormit!
*Am o grădină cu un măr,un prun,un alun şi o apă care curge, curge,curge
Uite pân-aici ajunge!
Material pus la dispoziţie de Dna Jeni Drăgoi, educatoare, Oradea