Fiul lui Dumnezeu.

Iată peste lume coboară Noaptea Sfântă şi o linişte adâncă acoperi pământul de parcă întreg Universul şi-ar ţine răsuflarea. Este o linişte adâncă de început de vremuri, liniştea tainelor mari.
În Ceruri toţi Îngerii priveau în sus spre sferele mai înalte unde Serafimii şi Heruvimii făceau cerc în jurul strălucitorului tron a lui Dumnezeu. toţi Îngerii din întreg cerul priveau bucuroşi în sus spre splendoarea dumnezeiască.
Atunci se petrecu ceea ce fusese de mult prevestit şi aşteptat, sperat arzător: cercul Îngerilor se deschise şi tronul lui Dumnezeu a putut fi văzut în tot Cerul şi chiar pe Pământ.
Din tronul de lumină orbitoare care este însăşi Fiinţa Domnului ieşi unul în faţă, atât de luminos, atât de senin şi curat încât nici limba îngerească n-ar fi putut să-l descrie. Privi prietenos peste mulţimea Îngerilor care la rândul lor priveau spre el cu nemărginită iubire plină de ardoare. Apoi el se dădu deoparte şi privirea sfântă şi serioasă a Tatălui pătrunse în toate sferele cereşti.
În faţă i se deschise un drum luminos, care despărţea întunecimile şi care cobora adânc, tot mai adânc până aproape de Pământ. La capătul lui, Cerurile văzură doar un staul sărăcăcios în care şedeau un bărbat şi o femeie, lângă un boulean şi un măgăruş aproape de o iesle plină cu fân înmiresmat.
Bărbatul era cufundat în somn.
Femeia însă privea spre Cer ca şi cum ar fi vrut să fie una cu drumul cel strălucitor şi îşi ridică braţele spre el.
Atunci păşi pe cale Fiinţa cea luminoasă, Fiul lui Dumnezeu, ce ieşise din însăşi Fiinţa lui Dumnezeu. El aluneca uşor, tot mai jos salutat de cântecele pline de recunoştinţă ale Îngerilor care răsunau din ce în ce mai puternice şi pline de iubire.
Trecând din Cer în Cer, din Cerc de Îngeri în Cerc de Îngeri se schimbă şi el. Fu mai întâi un Serafim, mai apoi un Heruvim. Astfel schimbă rând pe rând o formă divină cu alta, după Cerul în care se afla.
Iată-l în cercul măreţilor Arhangheli ca mai apoi să-l vezi în cel al Îngerilor şi apoi să vezi cum ieşi din cercul Îngerilor.
Lumină puternic staulul şi se întreptă spre Maria aplecându-ase spre ea. Lumina lui se oglindi în ochii copilaşului pe care Maria îl ţinea acum deodată în braţele ei pline de iubire.
Răsunară iarăşi Cerurile în cântecele Îngerilor bucuroşi, iar întinderile Pământului le răspunseră bucuroase cu cântece de slavă:
Astăzi s-a născut Cristos! Mesia cel Luminos! Să cântăm! Să ne bucurăm!
Din acea noapte, cercul Serafimilor şi al Heruvimilor a rămas deschis. S-a păstrat şi drumul cel luminos de la tronul lui Dumnezeu până pe Pământ. Ele pot fi văzute cu ochii inimii în cele 12 nopţi Magice.
Isus păşeşte pe acest drum în fieare an, în eternitate pentru a se naşte în Ieslea sufletelor noastre.
Coboară din Cer de la Tatăl să se facă om să fie asemenea lor pentru ca şi ei să fie asemenea lui într-o zi.
El sădeşte lumina Lui în inimile oamenilor pentru ca ea să poată lumina prin ochii lor aşa cum luminase odată ochii Pruncului.

Traducere liberă după Georg Dreissig