Nou! Curs on-line Să ne pregătim de Paşti împreună cu copiii-înscriere 2-19 febr.

admin — Thu, 02 Feb 2012 10:28:28 +0000

Sf. Paşti sunt un eveniment Cosmic esenţial.

Aşteptarea lui este numită Postul Mare sau Postul Paştelui. Post nu înseamnă doar abstinenţă culinară şi sexuală ci şi o disciplinare a sentimentelor şi gândurilor, fapte bune, o atmosferă sufletesc-spirituală care să ne apropie de Taine, de înţelesuri, de Dumnezeu.
Am bucuria să vă anunţ şi să vă propun cursul on line:

Să ne pregătim de Paşti împreună cu copiii.

El se adreseaza în primul rând părinţilor dar şi mămicilor care aşteaptă copil, bunicilor, educatoarelor, învăţătoarelor, diriginţilor cărora ca părinţi li-l puteţi face cadou spre bucuria şi folosul copilului dvs, oricui doreşte să aprofundeze trăirea Paştelui.
Cursul on line Să ne pregătim de Paşti…ne ofera un drum de 63 de zile:

din 20 februarie până în 20 aprilie 2012,

peste 63 de povesti ptr copii, texte despre semnificatia Pastelui, care sa va permită dvs să dobinditi o stare potrivită Pastelui pentru a o putea transmite copilului, informarea asupra obiceiurilor traditionale, care devin subiect cu sens pentru a porni o convorbire în familie, poveşti despre sfinţi şi alte poveşti, organizarea ambianţei cu obiecte şi imagini, la dorinţă confectionarea de mici obiecte, îngerasi de ex, pitici, propunere de desene ptr dvs şi pentru copil, mici obiceiuri de pus în practică… texte esoterice privind Paştele, mici ritualuri, activităţi cu copiii, imagini cu sens care printate devin vederi de pus pe noptieră, iniţiere în simbolurile pascale, mici biografii ale personajelor biblice, cântece, rugăciuni, tehnica spunerii poveştilor, cunoştinţe despre copil, om în general, întrun cuvânt surse gata pregătite pentru ca dvs. să puteţi petrece cu copilul seara 1/2 sau 3/4 de oră la o calitate care să contracareze faptul că aveţi atât de puţin timp la dispoziţie. Multe altele care ne armonizeaza cu noi înşine şi esenţa evenimentului Cosmic, cu acea trăire generoasă şi plină de veneraţie care ne deschide porţile Tainelor şi a bucuriei interioare.

Cursanţii vor primi săptămânal texte, 5-9 pagini zilnic, care faciliteaza înţelegerea sensurilor şi dobândirea unei trăiri specifice.
Preocuparea pentru curs şi realizarea propunerilor lui te va scoate în mod sănătos şi tainic din preocuparile cotidiene hrănindu-ţi sufletul şi spiritul, ajutându-te să devii o persoană cu spirit treaz.
Cursul nu propune o abordare religioasă strictă în sensul promovării unei anumite confesiuni religioase sau a dogmei în general. Dumnezeu este Unul şi toate religiile sunt îngăduite de El pentru folosul oamenilor în diversitatea şi mulţimea nevoilor lor.

Vor fi propuse ritualuri, obiceuri, rugăciuni şi poveşti din sânul diferitelor religii percepute în ce au adevărat, festiv, artistic. Toleranţa este condiţie a adevăratei trăiri a lui Cristos.
Acest curs te ajută SĂ INTRI ÎN STAREA DE AŞTEPTARE A MISTERULUI DE PE GOLGOTHA să-ţi înveţi copilul să sărbătorească, să-l iei inteligent din faţa televizorului, să construieşti o relaţie de suflet cu copiii tăi, CU TOATĂ FAMILIA TA şi să dobândeşti autoritatea solidă şi sănătoasă pe care ţi-o dau numai comunicarea adevărului şi frumosul.

Cursul costă 90 lei ptr 9 săptămâni, adică 63 de zile.

Promoţie: plăteşti 10 lei mai puţin pentru orice persoană pe care o aduci tu la curs.
Pentru cazurile sociale există locuri cu reducere.

Pentru detalii şi înscriere vasilescu.ileana@yahoo.ro

Înscrierile durează din 2 până în 19 febr 2012
Te aştept cu drag,

Ileana Vasilescu

Tu ce planuri ai ca părinte?

admin — Thu, 29 Dec 2011 08:19:07 +0000

Scrisoare de Anul Nou către cititori

Se apropie sfârşitul anului, vreme de sărbătorire, vreme de bilanţ.
Mă gândesc la idealurile acestei reviste, la misiunea ei: trezirea conştiinţei şi responsabilităţii de părinte.
Ambiţios ori nu, greu de realizat, agreat ori ba, un astfel de ideal este de fapt o cerinţă a timpului Mihaelic în care trăim.

Drumul spre copil este un drum spre noi înşine, nu putem schimba pe nimeni, dar schimbăm lumea schimbându-ne pe noi înşine. Copilul este o responsabilitate karmică.
In sensul acesta au fost lansate cursuri : Iniţiere în pedagogia waldorf, Arta de a fi părinte, Începe şcoala…workshopuri : Arta de a mustra, cele 4 temperamente, Cum ne facem ascultaţi de copil, etc., cursuri on line : Iniţiere în simbolistica basmului, Sa învăţăm să povestim şi să construim poveşti pentru copilul nostru, Să sărbătorim Crăciunul cu copiii.
Privind înapoi la acest an mărturisesc că revista a trecut prin tot felul de impasuri care desigur s-au văzut spre nemulţumirea mea : pierderea unui preţios colaborator, invazia de spamuri 10 000 (nu-i o greşală !) imposibilitatea de a accesa netul din zona unde locuiesc 3 luni vara, o defecţiune care m-a impiedicat să postez imagini. Cu toate acestea revista există, merge mai departe.
In momentul acesta are 51 138 accesări, 220 de subscriber-i, 385 de articole. Mult, puţin numai cititorii o pot spune. Nu prea au fost feedbackuri, nu au fost multe comentarii, n-au fost întrebări…dar a crescut nr. de accesări şi de subscriber-i.
Proiectele de viitor ale revistei coincid cu planurile mele. În mod sigur ceea ce am eu de făcut este de a deschide ochii părinţilor spre mijloacele de a deveni părinţi şi mai buni…spre dimensiunea spirituală a copilului, a relaţiei copil-părinte, a educaţiei.
Planuri de viitor? Mari! Noi articole, noi cursuri, workshopuri, noi cursuri on line, o nouă revistă on line care se va numi Arta de a educa, cel puţin alte două cărţi pentru copii…
Vă doresc un an nou binecuvântat, plin de lumină şi împliniri spirituale, iubire !

Cu drag, Ileana Vasilescu

Fiul lui Dumnezeu.

admin — Thu, 29 Dec 2011 08:18:05 +0000

Iată peste lume coboară Noaptea Sfântă şi o linişte adâncă acoperi pământul de parcă întreg Universul şi-ar ţine răsuflarea. Este o linişte adâncă de început de vremuri, liniştea tainelor mari.
În Ceruri toţi Îngerii priveau în sus spre sferele mai înalte unde Serafimii şi Heruvimii făceau cerc în jurul strălucitorului tron a lui Dumnezeu. toţi Îngerii din întreg cerul priveau bucuroşi în sus spre splendoarea dumnezeiască.
Atunci se petrecu ceea ce fusese de mult prevestit şi aşteptat, sperat arzător: cercul Îngerilor se deschise şi tronul lui Dumnezeu a putut fi văzut în tot Cerul şi chiar pe Pământ.
Din tronul de lumină orbitoare care este însăşi Fiinţa Domnului ieşi unul în faţă, atât de luminos, atât de senin şi curat încât nici limba îngerească n-ar fi putut să-l descrie. Privi prietenos peste mulţimea Îngerilor care la rândul lor priveau spre el cu nemărginită iubire plină de ardoare. Apoi el se dădu deoparte şi privirea sfântă şi serioasă a Tatălui pătrunse în toate sferele cereşti.
În faţă i se deschise un drum luminos, care despărţea întunecimile şi care cobora adânc, tot mai adânc până aproape de Pământ. La capătul lui, Cerurile văzură doar un staul sărăcăcios în care şedeau un bărbat şi o femeie, lângă un boulean şi un măgăruş aproape de o iesle plină cu fân înmiresmat.
Bărbatul era cufundat în somn.
Femeia însă privea spre Cer ca şi cum ar fi vrut să fie una cu drumul cel strălucitor şi îşi ridică braţele spre el.
Atunci păşi pe cale Fiinţa cea luminoasă, Fiul lui Dumnezeu, ce ieşise din însăşi Fiinţa lui Dumnezeu. El aluneca uşor, tot mai jos salutat de cântecele pline de recunoştinţă ale Îngerilor care răsunau din ce în ce mai puternice şi pline de iubire.
Trecând din Cer în Cer, din Cerc de Îngeri în Cerc de Îngeri se schimbă şi el. Fu mai întâi un Serafim, mai apoi un Heruvim. Astfel schimbă rând pe rând o formă divină cu alta, după Cerul în care se afla.
Iată-l în cercul măreţilor Arhangheli ca mai apoi să-l vezi în cel al Îngerilor şi apoi să vezi cum ieşi din cercul Îngerilor.
Lumină puternic staulul şi se întreptă spre Maria aplecându-ase spre ea. Lumina lui se oglindi în ochii copilaşului pe care Maria îl ţinea acum deodată în braţele ei pline de iubire.
Răsunară iarăşi Cerurile în cântecele Îngerilor bucuroşi, iar întinderile Pământului le răspunseră bucuroase cu cântece de slavă:
Astăzi s-a născut Cristos! Mesia cel Luminos! Să cântăm! Să ne bucurăm!
Din acea noapte, cercul Serafimilor şi al Heruvimilor a rămas deschis. S-a păstrat şi drumul cel luminos de la tronul lui Dumnezeu până pe Pământ. Ele pot fi văzute cu ochii inimii în cele 12 nopţi Magice.
Isus păşeşte pe acest drum în fieare an, în eternitate pentru a se naşte în Ieslea sufletelor noastre.
Coboară din Cer de la Tatăl să se facă om să fie asemenea lor pentru ca şi ei să fie asemenea lui într-o zi.
El sădeşte lumina Lui în inimile oamenilor pentru ca ea să poată lumina prin ochii lor aşa cum luminase odată ochii Pruncului.

Traducere liberă după Georg Dreissig

12 Nopţi Magice

admin — Thu, 29 Dec 2011 08:17:10 +0000

De Crăciun se leagă perioada celei mai mari treziri spirituale. După ce ne-am pregătit în mod spiritual prin Postul Crăciunului şi am primit în sufletul nostru cei 4 Îngeri: Albastru, Roşu, Alb, Violet, dar şi pe al cincilea: Îngerul Crăciunului, am retrăit Naşterea lui Isus recitind Evangheliile, avem în faţă cele 12 Nopţi Magice.
Cele 13 zile, respectiv 12 Nopţi Sfinte devin o reflectare a sublimelor Ierarhii Spirituale. În fiecare din aceste zile şi nopţi, impregnaţi fiind de emanaţia spirituală a fiecărei zile şi nopţi în parte, făcând din ele o sărbătoare a sufletului nostru, ne putem apropia de sferele cosmice, în care activează aceste Ierarhii.
Din Macrocosmos, ele se apropie de înţelegerea noastră imaginativ-intuitivă şi în aceste 12 Nopţi are loc o deschidere a înseşi “Porţilor Cosmosului”. Cerul se deschide cum spune credinţa populară. Astfel, omul, o dată pe an, are posibilitatea de a arunca o privire meditativă în Lumea Spirituală.
Pământul îşi aminteşte că în cursul verii, a trăit el însuşi în depărtările cosmice, în lumea astrelor şi a stelelor fixe. Şi dacă în cursul verii, Sufletul şi Spiritul Pământului au zăbovit în sânul Ierarhiilor Spirituale, iarna şi în timpul celor 12 Nopţi Sfinte, cu ajutorul gândurilor-amintiri trezite, Pământul dă posibilitatea, forţelor Ierarhiilor, să fie prezente în surpasensibil în sfera Pământului, spune R.Steiner.
Admirând puzderia de stele strălucitoare în nopţile de iarnă, ştim că acolo, în coloniile stelare ale Ierarhiilor, se desfăşoară o măreaţă activitate, greu de imaginat pentru conştiinţa obişnuită. În aceste zile, celor 12 forţe zodiacale, 12 forţe sfinte ale Universului, ce urzesc viitorul Pământului, li se asociază o sublimă emanţie Sărbătorească. În perioada de la Crăciun la Bobotează, acestea radiază, astfel încât fiecare din aceste zile şi nopţi devin prin conţinutul spiritual, o reflectare a entităţilor spirituale. În fiecare din aceste zile şi nopţi, impregnaţi fiind de emanaţia spirituală ne putem apropia de sferele cosmice, în care activează Ierarhiile.
Cum ne putem apropia de aceste Ierarhii?
Sunt mai multe modalităţi. Cea mai folosită este rugăciunea.
Dar se mai poate şi altfel.
După o plimbare în natură fie şi de 30 de min. şi câteva rugăciuni
în primele 6 nopţi luăm ÎN FIECARE NOAPTE câte 2 luni din anul trecut şi încercăm să ne amintim anume ce am făcut. Încercăm să privim întâmplările din afară. Se va naşte un sentiment diferit de cel trăit atunci, sentiment care pune în altă lumină faptele, una obiectivă.. Facem totul încercând să eliminăm antipatia, simpatia, resentimentele, încântarea ptr. cum am acţionat.
După o plimbare în natură fie şi de 30 de min. şi câteva rugăciuni în următoarele 6 nopţi cele din ianuarie încercăm să facem proiecte pentru anul următor de genul:
a.ce defect îmi armonizez, ce calitate nu am folosit,
b.cum mă port cu ai mei,
c.cum mă port la servici, cum imi pot îmbunătăţi comportamentul,
d.care este comunitatea spirituală unde am ceva de făcut?
e.un proiect social..poate voluntatiat,
f.ce îşi doreşte sufletul meu şi n-am făcut niciodată: să cânt, să dansez, să călătoresc, să învăţ o limbă străină, să citesc, să brodez, să sculptez, să învăţ un instrument ptr. sufletul meu, să plec pe munte, să merg la restaurant cu prietenele/prietenii, să merg la un curs de dezvoltare personală, să particip la conferinţe de esoterism, etc, să fac consiliere biografică, să aflu ceva nou despre un anumit domeniu de exemplu plantele, cristalele, feng shui.
Nu vă propuneţi să deveniti milionari, nu se pune!
Şi notăm totul ptr. ca la anul să vedem ce am realizat şi ce nu.

Ileana Vasilescu

Povestea vâscului

admin — Thu, 29 Dec 2011 08:16:26 +0000

Dumnezeu a făcut plantele mai întâi în cer. Apoi le-a trimis pentru a acoperi pământul cu frunzele, cu florile şi fructele lor lor. Dar povestea spune că a fost una care nu voia cu nci un chip să părăsească locul celest unde se născuse şi care nu cunoştea nici vântul, nici grindina, nici privirea arzătoare a soarelui de vară care usucă şi împietreşte şi nici gerurile grozave ale iernii care face să piară tot verdele.
Ajunse pe pământ fiecare plantă şi-a ales un loc unde să trăiască, cel mai bun loc unde aveau să stea împreună cu suratel ei.
Până la urmă îngerii l-au tot bătut la cap să coboare şi cum stăteau pe marginea cerului, deodată vâscul a alunecat şi a ajuns pe pământ. Acolo jos primitoarea Mmă Pământ l-a primit cu braţele deschise şi i-a spus:
-Bine ai venit dragule! Degrabă scufundă-ţi rădăcinile în solul hrănitor pentru a-ţi lua apă şi hrană. Desigur eşti însetat şi înfometat după o călătorie aşa de lungă.
-Da, a fost lungă călătoria căci este cale lungă din Cer până pe Pământ. Mulţumesc pentru urarea de bun venit! Am să-ţi fac umbră cu ramurile şi frunzişul meu.
-Dar unde-ţi sunt rădăcinile? A întrebat Mama Pământ.
-Nu am rădăcini! Nici în cer nu am avut!
-Vai de mine şi ce-ai să te faci?
-Nu ştiu! A răspuns Vâscul. Apoi s-a gândit că temerile sale se adeveriseră. Iată-l pe Pământ, fără rădăcini cu care să-şi a apă, în bătaia Soarelui arzător…
-Fără apă orice plantă moare! A spus şoptit Mama-Pământ sperând ca Vâscul să nu-o audă.
Vâscul foarte speriat a privit în toate părţile întrebându-se ce are să se facă acum…
Dar un copac de pe marginea drumului l-a strigat:
-Hei tu!
Vâscul a devenit atent.
-Hei tu, Vâscule vino aici!
-Cine mă strigă?
-Eu Mărul din marginea drumului.
-Ei am venit! Spuse vâscul apropiindu-se de copacul care-şi spunea Măr.
-Vino, urcă-te pe crengile mele şi te voi hrăni cu seva mea.
Vâscul s-a urcat bucuros, s-a fixat pe o creangă mai înaltă şi a început să trăiască fericit împreună cu prietenul său Mărul.
La scurtă vreme a observat că se întâmpla ceva cu Mărul. Nu mai era vesel şi în putere ca altădată, iar de la o vreme arăta cam vestejit, că. Atunci l-a întrebat:
-Prieten drag ce se întâmplă cu tine?
-Ţi-am dăruit din seva mea. Dar se pare că ce-a mai rămas nu-mi mai este de ajuns. În starea în care mă aflu, iarna îmi va veni de hac! Voi îngheţa.
Vâscul se întristă peste măsură. Iată prietenul îl primise şi-l hrănise. El primise darul. Dar iată că fără să vrea provocase moartea prietenul celui bun, care-l salvase de la moarte!
Vâscul era de două ori trist. Înţelese că orice prieten l-ar primi ar păţi ca şi mărul.
Ce tristeţe! Cum se putea? Nu voia să fie pricina durerii şi morţii celorlaţi.
Când mărul muri Vâscul se întristă şi plânse cu lacrimi. Bobiţele albe ale vâscului sunt lacrimile pentru prietenul pierdut.
Noaptea Vâscul avu un vis. Un înger îl vizită, îl mângâie şi-i povesti:
N-a fost o grşeală că ai fost creat fără rădăcini. Tu ai un mare dar: o neobişnuită putere de vindecare. Dar pentru fiecare boală pe care o vindeci seva ta trebuie să fie altfel…de aceea tu trăieşti pe crengile diferiţilor pomi. Seva ta şi cu seva lor se amestecă şi se transformă în doctoria vindecătoare pentru o anumită boală…
Vei trăi veşnic pe crengile altor copaci şi vei dărui oamenilor seva ta vindecătoare.
Şi nu fi trist copacii care te hrănesc şi mor sunt bucuroşi să facă astfel un bine: să participe la vindecarea miraculoasă…

După o idee de M.E.Sytek

Vârstele iubirii – vârstele desăvârşirii

admin — Thu, 29 Dec 2011 08:14:53 +0000

„Sfântul Isaac Sirul a numit desăvârşirea o prăpastie de smerenie; dar tot aşa de bine putea să zică şi despre iubire, legând-o de numele desăvârşirii. Căci iubirea a coborât din Ceruri să se facă om, – şi nu este smerenie mai mare ca aceea de a locui Dumnezeu în oameni, din iubire.
Deci acestea-s semnele celor locuiţi de Dumnezeu: un nesfârşit de dragoste şi o prăpastie de smerenie. Căci: „Cine zice că petrece întru El, dator este precum Acela a umblat, şi el aşa să umble”.
Iar dragostea în Duhul lui Hristos, în trei vârste se vede:
În iubirea aproapelui ca pe tine însuţi;
În iubirea mai mult ca pe tine însuţi – iubirea de vrăjmaşi;
În iubirea ca jertfă pentru oameni.
Până la măsura iubirii de vrăjmaşi sunt datori să ajungă toţi creştinii, care au de gând să se mântuiască; pe când la vârsta a treia a iubirii, foarte puţini ajung. Cei desăvârşiţi fiind o încrucişare a lui Dumnezeu şi a firii omeneşti, şi, răsfrângându-se Dumnezeu cu limpezimea cea mai mare în firea omenească, iar firea omenească în Dumnezeu, pe ei îi dor durerile şi păcatele oamenilor, la o măsură dumnezeiască nebănuită. De aceea vor să se jertfească pentru ei, vor să fie osândiţi în locul acelora ca oamenii, fraţii lor, să ia iertare.
Aşa a fost Sfântul Apostol Pavel. Aceşti fii ai Tatălui vin în lume spre aceeaşi soartă spre care a venit Cel Unul Născut Fiul lui Dumnezeu. Aceştia toţi se învoiesc să-i urmeze cărarea întreagă.”

Arsenie Boca Cărarea Împărăţiei

Premiile concursului

admin — Thu, 22 Dec 2011 14:05:53 +0000

Premiile concursului:Ce-ai face dacă Maica Domnului

ar bate la uşa ta şi ţi-ar cere să nască la tine acasă?

Diana Ene: Premiul I 2 Cărţi: Arta de a mustra şi 3 Poveşti cu îngeri.

Maria Droj: Premiul II volumul Arta de a mustra

Adriana Pânzariu:Premiul III cartea 3 Poveşti cu îngeri

Câstigatorii sunt rugati a ne contacta specificând adresa.

Frumoasa tema de concurs si plina de invatatura!

admin — Thu, 22 Dec 2011 14:04:19 +0000

Cred ca Maica Domnului a batut deja la usa fiecaruia dintre noi chiar in zilele trecute.
Poate chiar aseara s-a ascuns in chipul copilului care isi dorea tare mult sa petreaca cateva momente alaturi dragostea mamei sale, pe care o simtea trista, ingandurata si grabita; o simtea suferind. Sau poate ca batuse la usa odata cu sotului intors obosit si trist de la serviciu, pentru ca avusese o zi grea. Caminul de care avea nevoie Maica Domnului in acest caz era un pic de intelegere si afectiune, cateva momente de ruptura din vartejul sarcinilor care ne coplesesc; cu siguranta asta ar usura povara/sarcina Mariei.
Oare cati dintre noi reusesc sa ii deschida usa Sfintei Fecioare, in fiecare zi cand ea ne iese in cale?
In graba specifica oricarei dimineti de plecat la serviciu, eu am auzit-o, pentru ca de vazut nu am avut timp sa o vad. Cred ca mi se aratase de multe ori si in final s-a gandit sa imi vorbeasca in speranta ca o ajut cumva… Glasul ei mi-a spus asa:
“Mami, de ce ne imbracam asa de repede, iar ne GRABIM?”
Erau vorbele fiului meu, care mi-au deschis cu adevarat ochii si urechile sufletului.
Am realizat in ce iures ne aflam in fiecare zi, in ce graba suntem mereu pentru a ne indeplini sarcinile la care aparent nu putem renunta, care sunt foarte importante! Am realizat cum percepe cel mic aceste lucruri, cat de dure si neplacute i se par; din pacate asa incepeam dimineata… hai repede sa te imbrac, hai repede sa te spal, hai repede sa mananci, hai repede … HAI REPEDE…!!!
Oare de ce ne grabim mereu?! Oare de ce nu avem timp sa aratam mai multa afectiune celor din jur?!
Oare daca am vedea-o pe Maica Domnului in fata usii am reusi se ne smulgem din iures si sa ii acordam atentia si ajutorul necesar?!
Va propun sa ne uitam cu atentie in jur si cu siguranta vom vedea cum Maria ne asteapta!
Ne asteapta ca sa ne ajute!
Cand era mai mic (3-4 ani), fiul meu cerea deseori sa vin sa ma joc cu el. Chiar daca uneori reuseam sa ma rup fizic de treburi, mintea imi era in continuare in multimea grijilor cotidiene. Desi fusesem invitata la joaca, copilul era posomorat, si parca incepea sa se joace cu alte jucarii decat cu cele pentru care ma chemase. Am vazut mare schimbare intr-o zi cand, extenuata de povara grijilor si treburilor, am cedat si am zis ca MA JOC! Singura preocupare a mintii era sa construiasca scenarii de joaca, sa inventeze noi jucarii din diverse obiecte de la bucatarie, exact cum ma jucam pe vremuri la gradinita; imi priveam copilul ce pe un adevarat tovaras de joaca.
Interesant: Copilul meu era diferit. Era numai zambet, era plin de energie;
Si mai interesant: CHIAR IMI PLACEA SA MA JOC! Si lui la fel!
Foarte interesant este ca mai apoi m-am simtit si eu mult mai bine, m-am simtit mai usoara, eliberata de norii de mai inainte
Cand imi e greu sa o vad pe Maria in jur, incerc sa imi aduc aminte astfel de intamplari; asta ma ajuta sa imi deschid ochii sufletului si sa o pot primi pe Maica Domnului mai des in casa noastra.

Va multumesc daca ati reusit sa cititi pana aici si Va doresc Sarbatori Fericire!

Diana Ene

Decalogul tatălui care-şi iubeşte copilul

admin — Thu, 22 Dec 2011 14:02:12 +0000

Taţii au rolul lor foarte important în creşterea copiilor. Nu întâmplător venim pe lume cu tată şi mamă. Iar modul în care ei reuşesc să-şi joace acest rol influentează radical evoluţia copiilor.
Cu siguranţă, a fi un bun tată presupune mult mai multe lucruri, dar acesta este un început. Facând macar o parte din ceea ce este scris mai jos înseamna că aţi făcut paşi importanţi pe drumul cel bun, acel drum care duce către inima copilului vostru.

1. Fii calm tăticule!

Eşti obosit de la servici. Copiii au chef de joacă şi ai impresia că te provoca întotdeauna, intenţionat sau nu. Atitudinea ta decurge din faptul că vrei să fii un model pentru copilul tău. Un tată responsabil îşi păstreaza calmul, nu tipa, nu loveste, nu da pedepse mari pentru greseli mici doar pentru ca este furios.

2. Fii prezent tăticule!

Copiii au nevoie de un tată care să fie “acolo”, care sa le acorde atentie, să le asculte fabulaţiile, care sa faca lucruri cu ei. De la 0 la 25 de ani copiii au nevoie de un tată care sa se intereseze de ei şi de evoluţia lor, să fie acolo când au nevoie. Timpul şi atenţia oferită copiilor sunt ingredinetele cheie prin care ei vor realiza că tata îi iubeşte, ca pentru tata ei conteaza.

3. Fii răbdator tăticule!

Uneori, mai ales când esti stresat de la servici îţi doresti ca fiul sau fiica ta să învete din prima totul sau sa facă ce are de făcut fără ca tu sătrebuiască să îi aminteşti de o sută de ori. Când simţi că îţi pierzi răbdarea reaminteste-ţi că un copil are propriul ritm de învatare/dezvoltare şi părintele trebuie să îl respecte. Acţionează şi şteapta cu răbdare, va merita!

4. Fii onest tăticule!

Pentru copilul tau, esti un model. Copilul va învăţa de la tine să mintă sau să spună adevărul. Este important de aceea să fii onest de faţă cu copilul tău. In situaţiile în care consideri că este mai bine pentru copilul tău să nu afle unele lucruri, mai bine spune-i asta, decât să îl minţi.

5. Fii întâi tată şi apoi prieten!

Copilul tău are nevoie în primul rând de tată, adică de cineva responsabil care să-l protejeze, apoi de un prieten. Deşi ar fi ideal să reuşim să fim părinţii şi prietenii copiilor noştri în acelaşi timp, să ne amintim că înainte de orice, suntem părinţi, adică respunzători pentru cum pregătim copilul pentru viaţă. Prieteni va găsi şi la şcoală sau în parc, dar tu eşti unul singur. Iar daca tu nu eşti acolo, va căuta modelul tau în alta parte. Asta nu înseamnă să renunţi să fii prietenul copilului tău.

6. Fii ferm tăticule!

În primul rând respectă tu regulile făcute în casă. Ori de câte ori copilul tău încalcă regula stabilită, aplică consecinţele negociate în prealabil. Regulile nu funcţioneaza fără consecvenţă şi perseverenţă. Şi nu te gândi că trebuie să fii tu înţelegător pentru că oricum viaţa dă cu noi de pământ. Dacă, de exemplu, ai negociat cu fiica /fiul că poate folosi computerul o ora, iar el a depăşit cu 20 de minute timpul negociat, taie 20 de min din timpul alocat pentru computer a doua zi. Excepţiile de la regulă sunt bine venite atât timp cât rămân excepţii. Ele vor arăta că poţi fi înţelegător şi flexibil atunci când este cazul.

7. Fii tu însuţi tăticule!

Naturaleţea şi firescul sunt esentiale în preajma copiilor din prima zi de viaţă. Dacă copilul va vedea doua modele de comportament şi atitudine – unul când eşti cu el şi altul în diverse contexte sociale, îşi va pierde încrederea în tine. S-ar putea să înveţe ca este în regulă să ne “prefacem” atunci când asta serveşte intereselor noastre.

8. Fii mândru tăticule!

Este firesc să fii mandru de propriul copil, să îl lauzi în faţa prietenilor/colegilor/vecinilor/cunoscuţilor. La fel de important este ca fiul sau fiica ta să ştie că tatăl lor se mândreşte cu ei. Spune-i copilului tău care sunt acele lucruri prin care el te face să fii mândru! Mai ales dacă obişnuieşti să îi spui când greşeşte ori ce defecte are. Se va strădui sa le faca mai des lucrurilecare te fac mândru.

9. Fii respectuos tăticule!

Este important să îl inveti pe copilul să te respecte; va fi o lecţie uşor de învăţat dacă îl respecţi şi tu pe el. Cât e mica rată respect pentru ce va fi, pentru fiinţa luminoasă şi spirituală care este. La pubertate lasă-i libertatea să se manifeste, să creasca greşind, să aiba propriile opinii, chiar dacă asta înseamna să te contrazică! Tratează-l de la egal la egal şi respectă-i deciziile, chiar dacă consideri că nu sunt cele mai bune. Oferă-i sfatul tău dar nu te supăra dacă nu îl urmează. Doar aşa va deveni un adult autonom, responsabil, capabil să îşi ia viaţa în propriile mâini.

10. Fii afectuos tăticule!

Este important pentru copilul să ştie că îl iubeşti. Asta presupune ca, din cand în cand, de preferat zilnic, să îi spui în cuvinte cât este de important pentru tine, să îl sprijini când are nevoie, să-l îmbrăţisezi când este trist sau când eşti mândru de el, să îl încurajezi când îşi pierde speranţa. A-i spune şi a-i arăta iubirea ta sunt doua lucruri la fel de importante. Iubirea vindecă torul, îngăduie totul, iartă totul cum spune Ecleziastul.

Astfel tată vei ajunge să faci echipă cu copilul tău, iar tensiunile, provocarile pe care creşterea copiilor le pot determina să nu se transforme în exerciţii de forţă, în conflicte, agresivitate verbală sau fizică.

URMAREA LUI HRISTOS

admin — Thu, 22 Dec 2011 14:00:54 +0000

Ar trebui să urmăm Mântuitorului toată calea Sa pământească, măcar tot aşa de zornic, pe cât ne zoreşte foamea şi setea după cele pieritoare.
E lucru de mirare că, pentru pricini pământeşti se găsesc mii şi milioane de oameni care merg cântând la moarte, dar pentru Împăratul Cerurilor abia se mai găsesc puţini, din când în când, care să fie liniştiţi şi bucuroşi de moarte.
Sunt mulţi cărturari „aproape de Împărăţia lui Dumnezeu”. Sunt toţi cei care cred în Dumnezeu, dar nu cred în Hristos. Aceştia au simplificat tot aparatul religiei, ca odinioară cărturarul cu care a vorbit Isus. Au rămas cu un Dumnezeu abstract, care nu le cere mai mult decât să-I recunoască existenţa. Se mulţumeau foarte bine cu un Dumnezeu pe care Îl deduc ei, creat de ei, chiar un Dumnezeu al lor, deşi absolut, inaccesibil dacă nu chiar inexistent. Fără revelaţia lui Dumnezeu în Hristos şi fără angajarea în toate consecinţele concrete ale acestei Revelaţii, cărturarii rămân aproape pe „dinafară de Împărăţie”.
Toţi care nu cred şi nu urmează lui Dumnezeu sunt morţi înaintea lui Dumnezeu. La aceştia s-a referit Iisus când descurca pe al doilea spre rostul său: „lasă morţii să-şi îngroape morţii lor”. Ar fi surprinzător răspunsul vreunuia: „Doamne, lasă-mă să-mi îngrop necredinţa mea!”
Când ţi-a găsit Dumnezeu vreo treabă pentru Împărăţia Sa între oameni, ai isprăvit toate obligaţiile lumii.
A fi ucenicul lui Isus nu însemnează a te opri la mijlocul uceniciei. A fi ucenicul lui Isus însemnează o prevedere, un război şi a-ţi zidi o cetate. A nu-ţi face socoteala aceasta însemnează a te face de râs. Iar a nu te face de râs însemnează a-L urma pe Isus în toată calea vieţii Sale pământeşti, chiar dacă ultimul pas al căii îl vei avea de făcut răstignit pe o cruce. „Dumnezeu poartă paşii omului”, iar acestea sunt marile hotărâri spre El.
Vecinul tău bate crâşmele, verişoara ta a fugit necununată, feciorul tău fuge de biserică, copiii tăi umblă la joc seara şi scuipă după preot. N-ai pe nimeni de adus la Isus? Poate ai de gând să te aduci pe tine.
O întâlnire cu Isus înseamnă o misiune, înseamnă chemare la apostolie şi la toate riscurile trăirii de Dumnezeu între irozii neamurilor, pe care, de asemenea, trebuie să-i iubeşti. Nu cumva sunteţi şi voi căutând pe Isus?
(din: Parintele Arsenie Boca, mare indrumator de suflete din sec. XX – O sinteza a gandirii Parintelui Arsenie in 800 de capete
Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2002)

Nou! Curs on-line Să ne pregătim de Paşti împreună cu copiii-înscriere 2-19 febr.

Sf. Paşti sunt un eveniment Cosmic esenţial.

Să ne pregătim de Paşti împreună cu copiii.

din 20 februarie până în 20 aprilie 2012,

Cursul costă 90 lei ptr 9 săptămâni, adică 63 de zile.

Promoţie: plăteşti 10 lei mai puţin pentru orice persoană pe care o aduci tu la curs. Pentru cazurile sociale există locuri cu reducere.

Pentru detalii şi înscriere vasilescu.ileana@yahoo.ro

Înscrierile durează din 2 până în 19 febr 2012 Te aştept cu drag,

Ileana Vasilescu

Tu ce planuri ai ca părinte?

Scrisoare de Anul Nou către cititori

Cu drag, Ileana Vasilescu

Fiul lui Dumnezeu.

Traducere liberă după Georg Dreissig

12 Nopţi Magice

Ileana Vasilescu

Povestea vâscului

După o idee de M.E.Sytek

Vârstele iubirii – vârstele desăvârşirii

Arsenie Boca Cărarea Împărăţiei

Premiile concursului

Diana Ene: Premiul I 2 Cărţi: Arta de a mustra şi 3 Poveşti cu îngeri.

Maria Droj: Premiul II volumul Arta de a mustra

Adriana Pânzariu:Premiul III cartea 3 Poveşti cu îngeri

Câstigatorii sunt rugati a ne contacta specificând adresa.

Frumoasa tema de concurs si plina de invatatura!

Va multumesc daca ati reusit sa cititi pana aici si Va doresc Sarbatori Fericire!

Diana Ene

Decalogul tatălui care-şi iubeşte copilul

1. Fii calm tăticule!

2. Fii prezent tăticule!

3. Fii răbdator tăticule!

4. Fii onest tăticule!

5. Fii întâi tată şi apoi prieten!

6. Fii ferm tăticule!

7. Fii tu însuţi tăticule!

8. Fii mândru tăticule!

9. Fii respectuos tăticule!

10. Fii afectuos tăticule!

Astfel tată vei ajunge să faci echipă cu copilul tău, iar tensiunile, provocarile pe care creşterea copiilor le pot determina să nu se transforme în exerciţii de forţă, în conflicte, agresivitate verbală sau fizică.

URMAREA LUI HRISTOS

Promoţie: plăteşti 10 lei mai puţin pentru orice persoană pe care o aduci tu la curs.
Pentru cazurile sociale există locuri cu reducere.

Înscrierile durează din 2 până în 19 febr 2012
Te aştept cu drag,