Educaţia azi

Vremea învăţării prin autoritate a apus de multă vreme. Un nou principiu de evoluţie acţionează în lumea în care trăim. Gândirea se dezvoltă prin căutarea sensului şi adevărului, iar sensul şi adevărul îşi pierd valoarea fără fapta conştientă, dacă în domeniul simţirii nu există motivaţii suficient de puternice.
Copiii şi tinerii de azi vin din lumile spirituale cu abilităţi noi, cu capacitatea de a identifica esenţa, cu simţul valorii, cu un formidabil simţ al libertăţii autentice.
Va respecta numai adultul: părinte, educator, învăţător, profesor, care stă în faţa lui conştient că este vorba de o întâlnire karmică, că are de transmis cunoştinţe care să crească odată cu cel care o primeşte, care educă prin propria valoare, care poate fi un model etic, care are o viziune mai largă asupra lumii pentru că este o viziune spirituală, care îi respectă libertatea.
Libertatea de a-şi construi propria scară de valori, libertatea de alege singur să fie moral, libertatea de a se găsi pe sine şi a identifica propria misiune de viaţă, fără constrângeri economice şi politice.
Oricât ar părea de neverosimil cei tineri au o excepţională capacitate de a identifica valoarea mai ales la oameni. Şi atunci să ne mai mirăm că nu-şi ascultă părinţii, că nu merg cu bucurie la şcoală?
Copilul, elevul, tânărul vor primi cu bucurie ceea ce le stimulează dezvoltarea şi evoluţia, tot ceea ce îi stimulează în drumul lor spiritual: a învăţa să înveţe, imaginile în opoziţie cu noţiunile, arta în toate formele ei, socializarea autentică adică de la suflet la suflet, dezvoltarea vieţii sufleteşti, călătoria, cunoaşterea altor medii de viaţă şi cunoaşterea reală, nemijlocită a domeniilor muncii.
Interdicţiile, pretenţiile autoritare, o atitudine gen: “este aşa pentru că spun eu!, numai eu ştiu totul!”, “ faci ce spun eu!” sunt imediat identificate, refuzate şi amendate, fie pasiv prin absenţă sufletesc-spirituală şi fizică, fie agresiv prin remarci ori acţiuni.
Copilul şi tânărul vremii noastre au nevoie de experienţe potrivite etapei de dezvoltare generală şi individuală, au nevoie de iubire adevărată, de relaţii şi contacte de la Eu la Eu, de adulţi pătrunşi de un entuziasm sănătos pentru idealuri înalte, de bucurie de viaţă, de încredere în viitor.
Un adult cinic, învins de viaţă, cu o concepţie materialistă despre lume (în sensul negării spiritualului), un adult resemnat nu poate fi un model şi nu poate sta în faţa cuiva în postura de educator (părinte, dascăl) pentru că dirijează implicit spre paleative ca scopurile exclusiv materiale, alcoolul, consumismul, sexul, drogul, etc.
Şi pentru a deveni un adut care ca părinte care educă prin propria valoare umană şi profesională este necesar să te cunoşti, să ştii cine eşti, ce misiune şi lecţie de viaţă ai în această incarnare, să fii tu însuţi cu adevărat dincolo de convenţii şi prejudecăţi, dincolo de interese materiale imediate.
Orice cale spre copilul tău este de fapt un drum spre tine însuţi!
Orice educaţie este de fapt o autoeducaţie!

Ileana Vasilescu