DEZVOLTAREA SĂNĂTOASĂ A FIINŢEI UMANE – Rudolf Steiner

O introducere în pedagogia şi didactica antroposofică

CURS PENTRU EDUCATORI ŞI DASCĂLI

GA 303

„Pentru a pune pe masă un buchet frumos de flori, nu trebuie să fii deosebit de spiritual, căci natura l-a făcut. Dar trebuie să ai deja spirit pentru a construi o maşină, fie ea cât de simplă. Spiritul este deja prezent, numai că nu-l remarcăm, căci nu ştim să observăm noi înşine ca lumea. Şi a avea spiritul în acest fel este, de fapt, extrem de dificil de suportat pentru natura subconştientă a omului, dacă el nu are înţelegerea necesară a obiectului respectiv. Noi putem învăţa, treptat, să suportăm acest spirit pe care l-am revărsat astăzi ca pe ceva abstract asupra prezentului, doar dacă pătrundem în practica vieţii. “

(DEZVOLTAREA SĂNĂTOASĂ A FIINŢEI UMANE, GA 303: Conferinţa a XIV-a)

CUPRINS:

CONFERINŢA 1. Istoria mişcării antroposofice. Trei faze: 1. Mişcare religioasă teoretică, asociată Societăţii Teosofice. 2. Efortul intrării în domeniul artei. Goetheanumul.3.Aplicaţii practice în  domeniile: social, pedagogic, ştiinţific…

CONFERINŢA 2. Gândirea modernă este ştiinţifică şi intelectualistă. Spencer. Actuala viziune asupra lumii nu poate să explice fiinţa umană. Intelectualismul nu poate sesiza realitatea. Oamenii nu  sunt  decât nişte capete uriaşe.

CONFERINŢA 3. Darwin. Haeckel. Du Bois-Reymond. Limitele cunoaşterii. Contradicţie între intelectualism şi rousseauism. Gândirea modernă trebuie să-şi extindă cercetările asupra vieţii de somn şi  vis. Cunoaşterea omului, bază a pedagogiei.

CONFERINŢA 4. Spiritul nostru trebuie să se mişte tot atât de liber în timp, ca şi în spaţiu: în clipa prezentă, a vedea trecutul şi viitorul. Animalul trece în mod direct de la copilărie la bătrâneţe; omul se caracterizează printr-o  lungă perioadă intermediară. Anomalii: senectute precoce, copilărie prelungită. Imaginaţia, Inspiraţia, Intuiţia se dezvoltă pe baza calităţilor proprii celor trei vârste ale vieţii: prospeţime şi vitalitate, gândire clară, dăruire de sine.

CONFERINŢA 5. Percepţia spirituală  să fie tot atât de liberă şi de intensă ca percepţia senzorială. Raport între Imaginaţie şi creaţia artistică, Inspiraţie şi idealul moral, Intuiţie şi sentimentul religios. Interacţiune dintre sufletesc-spiritual şi corporal-fizic. Tulburări cauzate de solicitarea excesivă sau insuficientă a memoriei; unghiile lungi.

CONFERINŢA 6. Sănătate şi boală. Tripartiţia organismului uman; între polul neuro-senzorial şi polul metabolic-locomotor, ritmul respirator şi ritmul circulator. Doar gândirea mobilă  sesizează omul ca întreg. Înţelepciunea copilului. Învăţătorul alternează activitatea capului cu  a membrelor.

CONFERINŢA 7. Copilul sub şapte ani. Până la a doua dentiţie, corpul eteric este ocupat cu modelarea organismului. Anumite forţe se eliberează de această muncă în jurul vârstei de doi ani şi jumătate (cap), spre cinci ani (trunchi), spre şapte ani (metabolism şi membre). Înainte de doi ani şi jumătate, copilul învaţă să meargă, să vorbească. Imitarea a tot ceea ce se gândeşte, se simte, se face în jurul lui. În jurul vârstei de doi ani şi jumătate, apariţia memoriei şi a imaginaţiei. Jucăriile. În jurul vârstei de cinci ani, sentimentul autorităţii.

CONFERINŢA 8. Şcoala Waldorf: folosirea timpului. Cursul principal. Limbile străine. Lucrul manual. Această pedagogie se bazează pe antroposofie. Învăţătorul trebuie să fie un artist ce dezvoltă instinctul şi simţul practic. Cursul de religie. Disciplina. Limbile clasice. După-amiază, gimnastică, euritmie, cursuri artistice. Slujba duminicală. Certificatele.

CONFERINŢA 9. Copilul între şase şi nouă ani: ritmurile respirator şi circulator se intensifică. Copilul îşi construieşte musculatura şi scheletul ca un muzician;  întreaga lui fiinţă vibrează ca o vioară. La această vârstă, întregul proces de învăţământ trebuie să fie artistic: lectură, scris, calcul. Principiul autorităţii.

CONFERINŢA 10. La nouă ani, copilul trece un prag: el încetează să se mai confunde cu lumea înconjurătoare. Atunci poate să înceapă predarea ştiinţelor naturii: se observă lumea vegetală în legătura ei cu Pământul, cea animală în legătura ei cu omul. Memoria. Maşinile de calcul. Temele de casă.

CONFERINŢA 11. Copilul între zece şi paisprezece ani. Dezvoltarea memoriei. Oboseala elevului: surmenaj nervos, metabolic sau motor. Remediu: ritmul. La  doisprezece ani, musculatura se leagă de schelet. Gândirea devine abstractă. Studiul naturii anorganice: mineralogie, fizică, chimie. Predarea istoriei.

CONFERINŢA 12. O dezvoltare fizico-eterică sănătoasă, bază a liberei înfloriri sufletesc-spirituale. Este vorba nu atât de ceea ce  ştii, cât de ceea ce eşti. Importanţa artelor: muzică vocală şi instrumentală, pictură. Limbile. Gramatica. Matematicile. Temperamentele. Umorul.

CONFERINŢA 13. Tinerii şi tinerele la paisprezece ani. Naşterea corpului astral şi a imaginaţiei creatoare. Revoltă faţă de această lume absurdă. Diferenţă între sexe: schimbare a vocii, dragoste. Orient şi Occident. Poezia dramatică. Istoria: abordare masculină, epimeteică, şi abordare feminină, prometeică.

CONFERINŢA 14. Educaţia estetică. Tors, ţesut. Iniţiere în viaţa practică. Trezire a simţului frumosului. Brodat: rochie, pernă, sac de lucru. Geniul limbii. Probleme de traducere. Iniţiere în retorică.

CONFERINŢA 15. Educaţia fizică:  domeniu complex în care învăţătorul   îşi exersează instinctul şi să dezvolte un fel de simptomatologie. Trebuie să se ferească de orice fanatism. Alimentaţie: alimente hrănitoare şi nehrănitoare. Termoreglarea: efecte ale frigului şi ale  căldurii. Mişcarea: gimnastică, jocuri în aer liber. Anemia.

CONFERINŢA 16. Educaţia religioasă şi morală. Fuziune între sufletesc-spiritual şi cel corporal-fizic: euritmia. Şcoala Waldorf  deschisă tuturor, spiritului simplu, ca şi geniului. Pentru a trezi viaţa religioasă şi morală, fără dogmă şi poruncă, această pedagogie face să pătrundă viaţa sentimentului în gândire şi în voinţă: ea apelează la recunoştinţă, la iubire şi la sentimentul datoriei.