De ce tricotaj şi jocuri pentru degete?

Mulţi spun: Să tricoteze copilul  la şcoală, dar ce ne intoarcem în evul mediu?

               Toţi elevii unei şcoli Waldorf, băieţi ori fete, participa la orele de lucru manual şi învaţă să tricoteze. Obiectele realizate trebuie să fie atât folositoare (de exemplu hăinuţă pentru flaut, penar, copertă de carte, jucării, etc.) cât şi  frumoase.  În paralel  se fac multe jocuri de degete, după care  urmează flautul.  De notat că toate aceste activităţi educă şi voinţa în mod sănătos. Pe de altă parte copilul este mândru şi bucuros să vadă ieşind din mânuţele lui ceva util, frumos şi întreg.   Psihologii şi medicii spun: tot ce faci cu mâna stângă dezvoltă emisfera dreaptă a creierului, ce faci cu mâna dreaptă, dezvoltă partea stângă a creierului…Deci dacă tricotez, fac jocuri de degete şi cânt la flaut le dezvolt pe amândouă şi nu numai atât.  Copilul învaţă mai întâi să meargă, apoi să vorbească, să se poarte, să-şi folosească mâinile şi mult mai târziu să gândească. El  percepe mediul  ambiant mai întâi prin simţuri şi   abia mai târziu prin gândire. Doar ceea ce poate pipăi devine parte a  lumii  lui. Copilul mic  percepe mediul înconjurător  cu  ajutorul  degetelor   şi abia mai  târziu  dezvoltă noţiunile în gândire.   În  primii ani, copilul învaţă  prin  imitarea  tuturor lucrurilor şi faptelor întâlnite. Pentru copilul de la zero la opt ani   este de dorit să participe la acţiuni pline de sens şi realizate cu iubire, pentru ca să poată imita ce este iubire şi ce are sens.   Astfel se formează primele noţiuni  la copilul mic, dar procesul se păstrează şi la copilul şcolar la care  noţiunile se înmulţesc.
           În anii de şcoală, copilul este purtat spre lume de către învăţătorul  pe  care  îl urmează cu drag. Ne  dorim şi ne străduim ca elevul   să-şi desăvârşească  îndemânarea. Acum devine importantă exersarea. 
Copilul şcolar exersează până când poate face totul cu mare îndemânare, adică dobândeşte abilităţi.   De-abia tânărul are  capacitatea de -şi însuşi  în mod raţional noţiunile.  Activitatea exterioară este întotdeauna   activitate spirituală interioară.    Cu cât mai delicată este  activitatea, cu atât mai subtilă este şi gândirea. Îndemânarea dezvoltă structurile fine ale sistemului nervos, înmulţindu-le. În  grădiniţa şi şcoala Waldorf copiii lucrează intens la dobândirea  îndemânării degetelor. De aceea se fac multe jocuri pentru degete, se tricotează. Mai târziu copiii învaţă să coasă şi să ţeasă. Degetele  îndemânatice fac gânduri  vii şi mobile, pun bazele creativităţii, educă voinţa.  Formarea sănătoasă a trupului, sufletului şi a spiritului este principiu şi strădania principală a pedagogiei  lui Rudolf Steiner.