De ce şcoală fără director?

„Şcoala fără director” este un principiu pedagogic enunţat de R.Steiner, care se împleteşte cu principiul: educăm prin ceea ce suntem. Aceste principii permit ca elevii să perceapă profesorul ca pe o personalitate creatoare, ca pe un cercetător dar şi ca om cu defecte, care-l conduc la conflicte interioare ce-l ajută să progreseze.
Profesorul Waldorf nu poate concepe şi nici nu se poate ascunde în spatele instituţiei, unor directive sau a directorului, îşi asumă răspunderea pentru propriile decizii şi fapte. Numai un astfel de model poate să dezvolte răspundere de sine la elevi.
Profesorul nu este singur cu această sarcină. Toţi colegii care se decid pentru munca în acel colegiu, după o perioadă de probă, devin membri ai consiliului de conducere a şcolii şi îşi impart sarcina conducerii şcolii: situaţiile apărute în diverse clase, probleme de personal, orar, suplinire, organizarea perfecţionării continue… Problemele şcolii sunt prezentate, discutate, rezolvate în comunitate; pregătirea prezentării şi punerea în aplicare a deciziilor sunt delegate adesea către un profesor sau grupe de colegi. Profesorii sunt liberi să determine conţinutul educatiei. Doar această libertate face posibilă răspunderea proprie a fiecărui profesor în parte, care îşi organizează şi conduce activitatea pedagogica independent de cerinţele statului sau ale economiei, de tradiţiile pedagogice, programe, manuale, pornind de la studiul legităţilor de dezvoltare şi al capacitatilor individuale ale elevilor. El îşi desfăşoară munca într-un colegiu, care discută săptămânal problemele şcolii în consiliul pedagogic, le evaluează şi le dezvoltă.
Şcoala fără director nu este uşoară pentru profesorii care „vor doar să-şi facă meseria”, pentru părinţii care vor doar să-şi “parcheze” copii la şcoală, pentru elevii care vor să se plângă de vreun professor, pentru cei cu veleităţi de lider. Toţi trebuie să analizeze şi să regândească situaţiile, să devină activi, să dezvolte idei, să conlucreze… sau… să caute o Şcoala cu director. Părinţii administrează şcoala, ei îi determină structura socială şi participă cu drepturi egale la rezolvarea problemelor juridice, financiare, sociale, etc.
Astfel, dascăli, părintii şi elevii trăiesc identificarea cu şcoala, vieţuiesc şi muncesc într-o mare familie spirituală care are acelaşi ideal.