Cum să ne ajutăm copiii să iubească lectura şi cărţile? 3

“Cum pot să îmi determin copilul să citească din nou? Când era mai mic, îi plăceau foarte mult cărţile şi poveştile, dar acum stă la televizor, la desene violente ori numai pe internet sau îşi pierde timpul cu jocurile video”, se plâng adesea părinţii.
Apoi părintele îşi pune problema cum să-şi facă copilul să iubească lectura şi să facă din cărţi cei mai preţioşi prieteni.
Cel mai important aspect, atunci când vrem să-i convingem pe copii să citească, este să le deşteptăm bucuria lecturii.

Primele probleme pe care ar trebui să ni le punem ca părinţi, educatori, profesori este dacă:
1. avem o atitudine potrivită faţă de lectură,
2. dacă intenţia de a-i atrage pe copii spre lectură nu include persuasiunea,
3. dacă prin insistenţă, neîndemânare sau falsă motivaţie le distrugem, sentimentul de plăcere atunci când deschid o carte.
Pentru copiii foarte mici, cititul unei cărţi este unul din modurile prin care părinţii îşi arată afecţiunea. Toţi membrii familiei stau în jurul bebeluşilor, îi alintă şi încearcă să le facă pe plac. Pentru ei, o poveste citită este un lucru la fel de minunat ca un biberon cu lapte cald. Lectura şi cărţile devin astfel o dovadă în plus de afecţiune din partea celor mari şi o activitate extrem de plăcută pentru copii. În acelaşi timp lectura poate fi o activitate spirituală dacă alegem să citim din biblie.
Copiii cresc, pe măsură ce timpul trece şi şcoala le cere să înveţe singuri să citească. Prin urmare, cititul devine o responsabilitate supărătoare. Uneori începutul este greu. Copiii nu reuşesc din prima să citească şi resimt ca apăsătoare presiunea şi aşteptările părinţilor şi ale profesorilor. Dintr-o dată lectura devine o datorie pe care trebuie să o ducă la bun sfârşit, uneori frustraţi, alteori plictisiţi. Textul din faţa lor nu mai este cărticica preferată, pe care le-o citeau părinţii sau bunicii, ci un chin. Astfel, sentimentul de plăcere şi confort se poate transforma într-o corvoadă.
Pe de altă parte îndemnurile repetate: “Citeşte!” “Citeşte!” adesea au efect contrar.
Iată o poveste cu talc care ne arată puterea exemplului personal şi ne învaţă cum să-i facem pe copii să iubească lectura.

Cum poţi face să bea, pe cineva, căruia nu i este sete
Doi misionari vorbeau despre greutatea de a convinge un om de ceva.
–Cum poţi face, să bea, pe cineva, căruia nu i este sete?
–Cum poţi face, să bea cineva, respectându i libertatea? Nu există decât un singur răspuns: să găseşti un alt om, căruia îi e sete…
–Cum aşa?
–Omul însetat va bea îndelung, cu bucurie şi cu voluptate, alături de fârtatul său.
–Ca să i dea exemplu…
–Nu, ca să i dea exemplu, ci pentru că îi este foarte sete.
–Aha! Acesta este secretul! Îi este într adevăr, pur şi simplu sete, o sete profundă.
–Şi poate, într o zi, fârtatul său, cuprins la rându i de poftă, se va întreba, dacă n ar face bine, să şi cufunde şi el gura, în ciubărul cu apă proaspătă.
Oamenii, însetaţi de Dumnezeu, sunt mai convingători decât mulţimea neghiobilor, care vorbesc despre el. (după părintele Loew)
Continuare în nr. următor.