Ce aşteaptă adolescenţii de la noi?

Întâlnim la părinţi, bunici, mai multe atitudini educative: Atitudine cald– indulgentă, Atitudinea supergrijulie, Atitudine rece, Atitudine cald-autoritară, Atitudinea intelectualistă, Atitudine rece-autoritară. Atitudinea milităroasă. Dacă vrem sincer să-i ajutăm pe adolescenţi şi tineri va trebui:
• să realizăm că adolescentul e un individ de sine stătător, cu destin propriu şi nu cineva care să ne îndeplinească visele …
• să interiorizăm faptul că acest om tânăr e o fiinţă, care n-are doar simţire şi gândire, ci şi o voinţă proprie…
• să ne transpunem sufleteşte în locul lui, în fiinţa enigmatică şi adesea contradictorie…
• să identificăm şi să înţelegem corect ceea ce el aşteaptă de la noi şi nu este decât iubire adevărată.
A te transpune în fiinţa adolescentului nu e uşor şi presupune un efort de cunoaştere a omului, care este adolescentul din faţa noastră. Orice adolescent aşteaptă de la educatorii săi şi de la adulţi în general patru lucruri:
1. Să-i iubim aşa cum sunt, să iubim tot ce ar putea face frumos şi bun. O iubire, care nu aşteaptă răsplată, n-are pretenţii, iartă, dăruie. Să-i iubim cu generozitate văzându-le mai întâi calităţile, întrezărind în ei oamenii minunaţi de mai târziu. Să-i iubim cu iubirea aceea, despre care Iisus ne vorbeşte în cuvintele: „Eu stau la uşă, bat şi aştept…”
2. Să-i iubim şi să-i ascultăm înţelegându-i, adică să învăţăm să ne transpunem sufleteşte în locul lor, citind dincolo de cuvinte, gesturi… Să ştim că obrăznicia e o punere la încercare: „Mă consider egalul tău”, că agresivitatea este apărare: „Nu te băga în sufletul meu!”, că închiderea în sine poate fi nesiguranţă sau durere: „N-ai încredere în mine!”, bravadele sunt o grea întrebare: „Mă iubeşti aşa cum sunt?”
3. Să-i iubim şi să ne lăsăm cântăriţi, de fapt judecaţi pentru facultăţile şi faptele noastre. Să ne lăsăm verificaţi, cercetaţi asupra principiilor noastre, asupra valabilităţii motivelor noastre, asupra logicii interioare a faptelor noastre. Constrângerile, motivele egoiste şi neadevărurile, pe care nu ni le asumăm (adică să ne pocăim şi să ne recunoaştem păcatele cu smerenie) se vor întoarce împotriva noastră sub forma rupturii dintre noi şi copiii noştri, în primul rând…
4. Să-i iubim, fiindu-le călăuze. Oricât v-ar părea de ciudat adolescenţii aşteaptă de la noi să le arătăm drumul, ţelul, punctul de plecare. Nu porunci sau constrângeri. Ei aşteaptă să le spui: „Ai ales drumul bun! sau: Acest drum duce la…” şi nicidecum: „Ia-o pe acest drum, pentru că spun eu, şi eu ştiu mai bine!” Dar ce te faci când propriile concluzii şi reprezentări despre ţel şi drum, şchioapătă. Să nu credeţi că-i păcăliţi. Au un simţ special pentru autentic şi neautentic, pentru adevăr şi neadevăr. Problema este că, dacă îi întâmpinăm sau stăm în faţa lor cu neiubire, neadevăr, gândire confuză, le tăiem „aripile”. Ce este o pasăre fără aripi? Şi apoi tot noi le vom reproşa că „nu zboară”.
Înşiruirea de mai sus, enumerarea aşteptărilor adolescenţilor a fost partea uşoară. Abia acum urmează greul. Să interiorizăm aceste cerinţe şi să începem să ne schimbăm în sensul lor. Deosebirea dintre informaţie şi cunoaştere este că ultima schimbă, transformă omul. Însăşi încercarea sinceră de a ne schimba atitudinea, încercarea de a-l înţelege, disponibilitatea de a-l iubi cu adevărat, îl hrăneşte deja sufleteşte pe adolescent. Nici o schimbare nu se poate face peste noapte. Inconsecvenţa în fapte, traiul în minciună, lipsa fermităţii, gândirea superficială îl vor otrăvi pe adolescent, care cu disperare se va îndepărta, va căuta în altă parte satisfacerea nevoii imperioase de a experimenta viaţa, alegând căi greşite şi stimulenţi iluzorii. Negăsind înţelegere la părinţi vor deveni pradă uşoară a influenţelor din afară, influenţe anonim manipulate, manipulări ce vizează cunoaşterea şi se opun demolator unei vieţi spirituale, unei vieţi creştine Astfel adolescentul nu va parcurge un proces al umanizării, ci dimpotrivă unul al dezumanizării.

                                                                                                                                                      prof. Ileana Vasilescu
Bibliografie:
Erhard Fucke-Linii fundamentale ale unei pedagogii a vârstei tinere
B.C.J.Lievegoed-Fazele de evoluţie ale copilului