Ce are a face educatia cu problema drogurilor ?

Statisticile sunt alarmante: copiii dependenţi de droguri sunt tot mai tineri şi numărul lor este în continuă creştere. Pentru prea mulţi oameni tineri, „lumea reala” pare cu totul nereală şi lipsită de sens. Deoarece mulţi tineri nu şi-au putut găsi un loc mulţumitor în viaţă, caută să evadeze într-o lume de vis creată de ei. Educaţia din şcolile Waldorf poate să-i ajute fiecăruia să câştige încredere în sine şi în lume; ea trezeşte interes social şi poate deschide calea pentru descoperirea sensului şi semnificaţiei vieţii.

Ceea ce ar fi fost de neînchipuit acum douazeci de ani ţine de normalul anilor 2000: traficanţii abordează tineri din ce în ce mai fragezi, chiar copii. Alarmante pentru adulţi sunt afirmaţiile persoanelor ce se droghează, în legăturaă cu motivele de începere.
Caracteristic pentru toate motivele este în general o lipsă a calităţii trăirilor. Astfel, se deplânge faptul că în copilărie şi tinereţe nu au fost trăite: pacea interioară, sentimentul libertăţii, echilibrul social, fantezia, independenţa… Această lipsă trăită ne face să ciulim urechea, mai ales că ea caracterizează tendinţe generale din societatea noastră. Astfel că nu este uimitor că dependenţa de droguri este doar vârful unui gigantic munte de dependenţe.
Cum se ajunge la această dezvoltare explozivă a dependenţei în vremurile noastre, care – conform afirmaţiilor experţilor în problema drogurilor – va fi atras mai mult de fiecare al doilea contemporan în ghearele ei până în anul 2100? Cu toate diferenţele care despart oamenii în civilizaţia contemporană, îi leagă totuşi un dor: cel după libertatea individului, premiza ei fiind căutarea de sine, de propriul Eu, de originea sa spirituală. O căutare care poate avea doar atunci succes când poate să aleagă, să respingă, să accepte, să transforme.

Adesea, conţinutul propriului suflet poate fi recunoscut doar prin imaginea-oglindă. Văzute astfel, numeroasele atacuri de dependenţă sunt un larg spaţiu de învăţare, prin care poate fi recunoscut, încercat, suferit ceea ce vrea omul independent şi ceea ce trebuie îndepărtat, pentru că vrea să îndepărteze omul de sine însuşi.
Sarcina principală a vremurilor noastre nu rezidă astfel în lupta cu drogurile, ci în întărirea forţelor de eu şi a capacităţii de a putea forma propriile judecăţi, îndeosebi educatorii din casa părintească şi din şcoală trebuie să se preocupe mai profund de întrebarea legată de felul în care fac posibilă viitoarei generaţii dezvoltarea liberei ei individualităţi. Acesta este unul din principalele scopuri educaţionale pe care şi le-a pus pedagogia Waldorf. Printr-o şcolire intensivă a simţurilor, printr-o cultivare a vieţii sociale, o percepere intensivă a fiecărui elev, printr-o atitudine comună responsabilă, şcoala Waldorf încearcă să ajute elevele şi elevii să-şi dezvolte capacităţile individuale. Strădania pedagogică este impregnată de convingerea că dezvoltarea capacităţilor individuale hotărăşte dacă viitorul nostru face posibilă o dezvoltare umană demnă sau nu. Fiecare formă de dependenţă – la extremă fiind dependenţa de droguri -este un memento în societatea noastră, prin care putem să ne trezim. O educaţie bună, care îi deschide omului un izvor interior de fericire şi armonie, care nu poate să sece, are efect profilactic. Nu îndoctrinarea este soluţia, ci descoperirea idealurilor personale religioase şi morale pentru viaţa omenească.

Felicitas Vogt

Din catalogul Expozitiei Internationale pentru Educatie UNESCO de la Geneva