Cristos şi-a dat duhul şi Iosif din Arimateea a mers la Pilat şi a cerut trupul Lui, ca să-l îngroape după datină. L-au uns, l-au înfăşurat în giulgi, l-au pus în mormânt şi au prăvălit deasupra o lespede mare şi grea ca timpul. În tot acest timp Sfânta Maică, peste măsură de îndurerată, n-a vărsat [...]
Pe când, călătorea prin Egipt, Sfânta Familie, fiind foarte cald, au însetat cu toţii. Mergeau de multe zile şi nu găsiseră nici o baltă măcar, ce să se mai gândească la un izvor cu apă rece, limpede şi cristalină. Apa părea un vis îndepărtat, care îi făcea să simtă şi mai tare, că sunt pribegi [...]
Bărtânul rege adusese la curte, pentru fiul său, cei mai vestiţi dascăli şi înţelepţi, pentru a l învăţa totul. Dascălii fiind buni şi elevul silitor, prinţul a venit într o zi la tatăl său şi i a spus: –Tată, am învăţat tot ce se poate învăţa, din cărţi şi de la dascăli. Acum, am să [...]
A fost odată un bob de grâu. Lipsit de griji şi fericit, locuia împreună cu familia lui într-un sac mare de cânepă. Sacul, la rândul lui, stătuse toată iarna în cămara unui ţăran harnic. Acum, când primăvara cu suflarea ei blândă şi caldă trezi la viaţă întreaga suflare, ţăranul nostru prinse boii la car, ridică [...]
Odată un ucenic şi maestrul său se aflau împreună în centrul unui mare oraş. Era ora amiezii iar străzile erau pline. Maşini claxonând ce luau curbele cu viteză,scrâşnind din frâne, sirene ce se apropiau sau se depărtau, oameni care alergau în toate părţile,vorbind tare, reacţionând violent, reclame sonore şi aşa mai departe. Toate aceste sunete [...]
Era în vremea regelui asirian Senaherib. Bătrânul sfetnic al împăratului, Archirie, neavând copii, adoptă pe nepotul său Anadan, orfan de părinţi şi-l creşte cu toată grijă părintească până când se face mare, frumos şi înţelept. Atunci îl aduce la curte şi-l înfăţişează regelui, rugându-l să-l primească în locul lui, ca sfetnic, deoarece el simţindu-se slăbit [...]
O creangă de aur în curte avea, Şi Prinţul, vai, Prinţul nimic nu ştia. Dar omul cu ochii şireţi într-o zi, Trecu prin grădină, pe-ascuns şi-o zări. A doua zi, iată-l la prinţul tăcut. “O creangă de aur îţi cer împrumut”. -O Creangă de aur? De unde să-ţi dau? Aşa ceva n-am eu. Nici zeii [...]
Drumul spre Egipt a fost greu şi plin de primejdii. În pribegia lor, Iosif şi Maria treceau prin tot felul de locuri pustii şi înfricoşătoare. În nişte coclauri vieţuiau două familii de tâlhari. Nu se ştie, cum se făcuse, de aveau tâlharii neveste şi copii, dar mare este grădina lui Dumnezeu şi încurcate căile Lui. [...]
Oameni miloşi şi buni la suflet, primeau în casa lor Sfânta Familie, cât a pribegit. Odată au tras la o femeie singură. Se vedea că este grozav de supărată şi cu sufletul bolnav. Şi Maica Domnului, Uşa Împărăţiei, vrând să o mângâie, cum numai ea ştia, i-a povestit despre fuga lor, din calea sutaşilor lui [...]
Se spune, din bătrâni, că fiind în pribegie, Sfânta Familie se odihnea la marginea unei păduri. Deodată din pădure a ieşit un urs mare, foarte flămând, care ridicându-se în două picioare se îndrepta mormăind grozav spre cei trei paşnici drumeţi. Iosif s-a gândit, pentru a nu ştiu câta oară, cât de bun ar fi fost [...]
Copyright 2010 waldorf-educatie.ro Wp Themes Planet Site-ul ruleaza pe WordPress