Care este legătura dintre ideea reincarnarii şi pedagogia Waldorf?

Sarcina pedagogului constă în a da formă materiei de predare, obişnuintelor de viaţă şi vieţii în comun a clasei dar câtuşi de puţin fiinţei lăuntrice a copilului. “Eul”, individualitatea omului vine din lumile suprasensibile şi aduce cu sine anumite predispoziţii şi intenţii pe care nici ereditatea dar nici mediul ambiant nu le pot devia si care abia la varsta adulta pot cunoaste deplina inflorire. Referitor la aceste posibilitati de viitor care se afla ascunse in fiinta cea mai launtrica a copilului, dascalul cauta sa-si faca o reprezentare, cu ajutorul simptomelor exterioare. Cateodata el ar putea avea impresia ca in clasa lui se manifesta individualitati care, in mod surprinzator, sunt “batrane” si “intelepte”. Pe langa insusirile determinate in mod clar prin varsta, mediu si ereditate, ei au in voce si gesturi ceva din maturitatea launtrica ce-o poti gasi doar la oamenii cu experienta de viata. Fara a specula inutil, in anumite situatii putem avea trairea nemijlocita si puternica de a ne afla in fata unor exteriorizari ale fiintei – eu, care vine dintr-o viata pamanteasca anterioara. La intalnirea unui asemenea “Eu” dascalul se poate simti cateodata “mai tanar” sau chiar inferior. (A spune direct asa ceva elevului in cauza ar fi cu siguranta complet deplasat: respectul launtric trebuie manifestat in cu totul alta forma.) Respectul fata de individualitatea omului, pe care il dobandim prin antroposofie, face ca aceste aspecte – in totala contradictie cu parerea generala – sa-i fie dascalului un ajutor care sa impiedice “punerea unei amprente” nelegitime asupra elevului.
aaaCelor sceptici in fata acestor consideratii, si care nu se pot desprinde de banuiala ca ar exista o intentie misionara, mai mult sau mai putin ascunsa, dascalul waldorf le recomanda sa cerceteze faptele ei insisi sau sa discute cu fostii elevi, despre acestea. Trebuie sa subliniem ca lucrurile pe care le tratam aici, rareori – sau niciodata -nu vor fi vietuite ca fiind problematice in munca scolara zilnica. Mai repede sau mai tarziu, elevii afla ca dascalii lor sunt “antroposofi” sau, in orice caz, ca au o conceptie despre lume de un tip special. Daca vor face glume pe seama acestui fapt, profesorul va incerca sa le raspunda cu o gluma. De regula insa, cata vreme sunt scolari, copiii nu manifesta un interes mai profund pentru aceasta. Daca in ciclul superior apar intrebari, natural, profesorul trebuie sa raspunda si sa manifeste aceeasi stradanie spre obiectivitate ca si in cazul problemelor legate de celelalte conceptii: sarcina lui nu este sa-i aduca pe elevi intr-o directie sau alta, pe un drum anume, ci sa le puna la dispozitie material care sa Ic permita sa ia singuri o atitudine.


(din vol. Educaţie pentru libertate)