Caracteristicile pubertăţii

Motto : Din fiinţa omului în devenire vor rezulta, ca de la sine,

punctele de vedere pentru educaţie.

R.Steiner

 

 

În câteva săptămâni/luni (dacă avem noroc, adică poate dura mai mult) de fapt „peste noapte”, apare un om nou, uimit de sine însuşi şi  uimitor pentru cei din jur, un nou Adam …ce resimte brusc şi dramatic propria goliciune şi observă că deodată trupul lui a devenit altul şi realizează cât se deosebeşte de Eva. Acest sentiment al goliciunii (însoţit de pudoare) este  corect şi real, pentru că adolescentul îşi percepe exteriorul ca bărbat şi ca femeie, dar în interior este închis un copil, care pentru moment n-are nici o legătură cu bărbatul sau femeia din afară. Schimbările fizice duc la conturarea conştiinţei diferenţei dintre sexe. Adolescenţii  trăiesc  sentimente de  ruşine, goliciune, culpă,  ce au ca urmare conştientizarea diferenţei dintre viaţa interioară şi cea exterioară.

Băieţii,  devin tăioşi, colţuroşi. Aspri, mai masivi, sunt mai înalţi dar şi insolenţi şi neglijenţi. Cresc, nu mai stăpânesc mişcările membrelor, devin neîndemânatici, vocea se îngroaşă, (ei se ruşinează) organele sexuale se măresc, are loc prima poluţie. Sufleteşte devin închişi. Ce  li se întâmplă îi surprinde şi îi face vulnerabili, iar ei încearcă să ascundă  aceasta sub comportamentul agresiv.

Fetele se “rotunjesc” în anumite zone, apare ciclul şi devin „deschise” şi comunicative cu cei de vârsta lor.

Pentru că interior nu s-a conturat personalitatea şi nu şi-au luat în stăpânire “noua fiinţă” şi ruşinându-se oarecum de noul trup, ei vor încerca să se ascundă în grup şi să facă ceea ce este „en-vogue”, cool în grupul lor.

Moda devine subit importantă. Îmbrăcămintea, coafura, comportamentul devin „exotice” ca să folosim un termen elegant. De ce ? pentru că adolescentul nu ştie încă cine este. Trăieşte o stare de şoc în faţa transformărilor, prin care trece şi încearcă să le mascheze  prin haine, coafură, comportament, care devin un soi de ascunzătoare… Adolescenţii au dispoziţie sufletească schimbătoare, când morocănoşi, când obraznici, când apatici, când exuberanţi. Câteodată  foarte interesaţi de ceea ce se întâmplă în jur, alteori  indiferenţi. Dar toate acestea nu-s decât o mască, care este expresia transformărilor sufleteşti.

Un suflet capătă amplitudine şi profunzime  în spatele transformărilor fizice şi a măştii, pe care adolescentul o arată lumii. Viaţa  sufletească fără  a deveni personală, se eliberează de vechile legături, devine de sine stătătoare. Procesul  este ca o nouă naştere, căci adolescentul se trezeşte în faţa unui trup  şi  suflet nou. Sentimentul independenţei e contradictoriu, neomogen. Acum omul are pentru prima oară trăirea libertăţii, iar pierderea stării de ocrotire, de îndrumare şi conducere a părinţilor este resimţită ca un şoc.

Sentimentul  libertăţii aduce cu sine senzaţia de izolare. Sentimentele trec de la o extremă la alta şi bucuria libertăţii alternează cu izolarea dureroasă, adolescentul pendulând între exaltare şi măgării…În   sufletul adolescentului are loc un cutremur,   o tornadă, ce distrug tot în calea lor…ca întro  pădure… trunchiurile seculare, care au văzut atâtea, florile cu parfumul lor, puzderia de gâze, animale, păsări pier în pârjolul produs de furtună. Pier şi uscăturile, crengi, frunze, totul e mistuit de flăcări, dus de vânt. Dar  ce va creşte în loc va fi mai frumos, mai puternic. Jertfa  era necesară.  Imaginea redă procesul  demolării vechiului şi construirea noului,  în sufletul adolescentului. El se simte atras de lumea înconjurătoare, dar adesea se închide în sine însuşi pentru a se căuta, a se găsi, a se regăsi.

În sufletul omului trăieşte  nevoia de a se dărui Lumii, dar şi de a se retrage în sine însuşi, iar adolescentul  învaţă să facă echilibrul între cele 2 tendinţe necesare şi active. El îşi va dezvolta capacitatea sufletească de a trăi în echilibru dinamic şi stabilitate sufletească. Numai această capacitate poate duce la trăiri autentice.

 

Observaţii:

1. Lipsa acestei crize e un semnal de alarmă.

2. Această căutare de sine e plină de pericole:

a. Dorinţa de a se dărui lumii fiind puternică se poate ajunge la pierderea liniei de demarcaţie între dorinţa de a gusta voluptatea şi  cufundarea  în plăceri şi dependenţă de ele.

b.Tendinţa de retragere în interior, împreună cu spiritul critic nou dobândit şi noua forţă a reflecţiei poate duce la încercarea de a fugi de experienţele vieţii, de a face frondă tuturor cu ură şi resentimente.

Ambele cazuri sunt o îmbolnăvire a simţirii aflate în devenire.

3. Băieţii sunt ca un rac, ca un arici, ce se apără cu ţepii săi. Trăirile sufleteşti se îngustează, băieţilor nu le place să-şi arate sufletul. Inaccesibilitatea, discreţia, superioritatea, stabilitatea pot fi trăsături ascunse, iar retragerea poate deveni izolare.

4. Fetele sunt asemenea unei flori, ce-şi deschide potirul în soare. Având iritabilitate redusă, ele ies în întâmpinarea lumii cu  siguranţă de sine (chiar când greşesc), oarecum provocatoare, în sensul: Asta sunt eu, tu cum eşti? fiind pândite de pericolul risipirii în contacte umane.

prof. Ileana VASILESCU

 

Bibliografie: R.Steiner –Cunoaşterea omului şi structurarea învăţământului

Erhard Fucke-Linii fundamentale ale unei pedagogii a vârstei tinere

B.C.J.Lievegoed- Fazele de evoluţie ale copilului