Anul teribil: Paisprezece ani şi anul VIII de şcoală

Motto : „Umanitatea e înaltul sens al planetei noastre”
Novalis

Caracteristici .
Adolescentul are conştiinţa lumii exterioare, cu care încearcă să intre în relaţie. Abia acum el are pe dinăuntru resorturile necesare stabilirii unei relaţii cu lumea. Devenirea dă naştere unui teribil tumult interior. Acest zbucium e necesar dezvoltării adolescentului şi părintele nu poate face abstracţie de el. De aceea îşi va stabili strategiile educative şi de dobândire a informaţiei în funcţie de el. Rezultatul acestui tumult este schimbarea sufletesc-spirituală a copilului, drumul omului către umanitate. Adesea fiul/fiica devin de nerecunoscut: viclenia, cortegiul de insolenţe, agresivitatea, teribilismul, ingratitudinea ne surprind. Toate îşi au izvorul în lupta dintre obiectiv şi subiectiv, care se desfăşoară în interior, în efortul supraomenesc de a se defini în raport cu Lumea (când el nu ştie încă cine este el şi ce este Lumea) şi de a stabili relaţii cu Lumea.
Singurătatea resimţită şi efortul stabilirii unei relaţii cu Lumea fac Eul să se autodefinească în sfera intimităţii şi să stabilească o primă relaţie cu lumea sa interioară.
Experienţele, pe care le au, dau adolescenţilor senzaţia că Lumea e absurdă, ceea ce declanşează teribile furtuni sufleteşti dinspre care adesea adie ideea sinuciderii.
Băieţii sunt timizi, dar au o natură profundă şi vor parcurge o etapă de retragere evitând familiaritatea cu infinită încăpăţânare. Desigur ei vor avea prieteni, vor face cunoştinţe, dar interior vor trăi o retragere în solitudine cu gânduri şi sentimente speciale. Băieţii, care traversează această perioadă de interiorizare sunt naturi speciale, profunde şi părintele trebuie să le respecte intimitatea şi această retragere. Este vârsta la care ei pun pe uşa camerei lor un afiş cu Intrarea interzisă sau alte formule, mai dure.
Fetele. Maturizarea fiziologică s-a făcut între 12-13 ani. La 14 ani începe maturizarea psihologică şi durează până la 16 ani. Fetele vor tatona şi vor încerca să înţeleagă lumea interioară, lumea psihicului uman. Adolescentele sunt captivate de abisul psihicului uman. Se vor angaja total în relaţii interpersonale, înţelegând simţind şi vieţuind tot ce omenesc în jurul lor. Ele se expun la tot ce e omenesc în jur, pentru a cunoaşte lumea prin intermediul simţirii. Au o mare aplecare spre experienţă, pentru că lumea, care le atrage şi le preocupă, e lumea sufletului uman. Încă mai ţin un jurnal. Adolescentele au un soi de aplomb. Deşi întoarse spre interior ele au un fel de siguranţă, pozează, îşi afirmă personalitatea. Specifică, adolescentei de 14 ani, este înfrunatrea directă a lumii, o înfruntare aspră, adesea amestecată cu sentimentul egoist: iată cine sunt eu! Ea îşi dorşte să arate cine este, cum este, de a-şi afirma personalitatea. Au maniere şocante (pentru că sunt un pic prea libere) în vestimentaţie, coafură, gesturi. Ele vor să se delimiteze de lume şi să-şi arate valoarea. Aceste maniere libere degenerează în cochetărie exagerată şi vanitate. Adolescenta nu se afirmă prin valoare interioară ci prin „podoabe” exterioare: corp frumos, păr bogat, fizionomie răpitoare. Toate acestea se regăsesc în mersul feminin şi schimbarea posturii: merge cu bărbia ridicată şi spatele foarte drept, pentru a i se vedea pieptul. Plăcerea de a uimi trebuie trecută cu vederea ca o gripă, care nu se potoleşte până nu-şi face mendrele…
Ileana Vasilescu