„ … pretutindeni formă nesfârşită”

Arjuna a spus:
De la tine Cel cu ochii ca frunza de lotus, am auzit în amănunt naşterea şi pieirea fiinţelor, ca şi neclintita ta măreţie.
Aşa este, precum mi-ai spus tu însuţi Supremule Stăpân Divin, o Spirite Suprem.
De ce crezi că e cu putinţă a fi văzut de mine, puternice stăpân Divin peste yoga, atunci arată-mi Sinele tău neclintit.
Bhagavat a spus:
Priveşte, o fiu al lui Prtha, formele-mi divine, cu sutele, cu miile, felurite, deosebite la culoare şi alcătuire
Priveşte aici, Gudakesa, în trupul meu stând la un loc întreaga lume…
Tu nu mă poţi însă privi cu propria-ţi vedere; îţi dau vederea divină: priveşte la forţa mea magică divină!
Cu ochi şi guri nenumărate, cu nenumărate arătări uluitoare, cu nenumărate podoabe, cu nenumărate arme cereşti ridicare spre ameninţare.Purtând ghirlande şi veşminte divine, uns cu balsamuri divine, întruparea tuturor minunilor, zeu fără de sfârşit cu faţa în toate părţile.Dacă o mie de sori s-ar ridica deodată pe cer, strălucirea lor ar fi asemeni strălucirii acestui mare suflet (mahatman).
Atunci a văzut fiul lui Pandu întreaga lume fărâmiţată la nesfârşit, stând la un loc în trupul zeului zeilor.
Atunci, pătruns de uimire, cu părul zburlit, Dhananjaya plecându-şi capul în faţa zeului, cu mâinile împreunate spre gură, spuse:
Arjuna a spus:
Văzând toţi zeii în trupul tău, o zeule, şi feluritele fiinţe adunate, pe Brahman Stăpânul aşezat pe lotus, pe Rişi şi pe toţi şerpii divini.Te văd cu nenumărate braţe, pântece, guri şi ochi, pretutindeni formă nesfârşită; nici sfârşitul, nici mijlocul şi nici chiar începutul nu ţi le văd, Stăpân al Lumii ! Formă a Lumii! Purtând coroană, ghioagă şi disc te văd, rug de lumină strălucind pretutindeni, greu de privit pe de-a întregul, nemăsurată strălucire a soarelui-de-foc arzător. Tu trebuie să fii cunoscut ca indestructibil, suprem, tu eşti orânduitorul suprem al acestei lumi, tu eşti neclintitul păzitor al Legii eterne; eşti pentru mine Spiritul cel Veşnic. Te văd fără început, fără mijloc şi fără sfârşit, putere nesfârşită, braţe nesfârşite; drept ochi, Soarele şi Luna; gura, rug aprins şi flacără ei încinge lumea toată. Întinderea dintre pământ şi cer este cuprinsă de tine singur, ca şi toare zările; văzându-ţi forma ta uluitoare şi groaznică, cele trei lumi sunt cutremurate, o Mare suflet…Privind colţii tăi îngrozitori şi gurile tale ca focul Timpului de Apoi, nu mai ştiu unde-s zările, nu-mi găsesc loc de apărare; îndurare Stăpâne al zeilor, adăpost al lumii! Şi toţi aceşti fii ai lui Dhrtarastra împreună cu mulţimea regilor pământeni, Bhisma, Drona şi fiul lui Suta cu căpeteniile noastre de oşti. Se îndreaptă în grabă spre gurile tale înfiorătoare, cu dinţii, se văd cu ţestele sfărâmate.Precum valurile cele multe ale fluviilor curg numai spre ocean, aşa şi eroii din lumea oamenilor intră în gurile tale, care aruncă flăcări. Precum spre flacăra aprinsă fluturii merg în grabă, la pieire, aşa merge în grabă şi omenirea spre gurile tale, la pieire…
Bhagavat a spus:
Eu sunt Timpul atotputernic, distrugător de lumi, pus în mişcare spre a absorbi lumea; chiar fără tine, ei tot nu vor mai fi, luptători orânduiţi în armate duşmane. Ridică-te deci, dobândeşte gloria; învingându-ţi duşmanii, bucură-te de o domnie împlinită; ei sunt dinainte doborâţi de mine; tu fii doar unealta, o Savyasacin (cel cu două mâini drepte)…Forma-mi cea greu de văzut, tu ai văzut-o; înşişi zeii năzuiesc mereu s-o vadă…Cel care săvârşeşte faptele întru mine, mă are pe mine ca ultim scop, dăruit mie, liber de înlănţuire, fără ură pentru toate fiinţele, acela merge la mine, o fiu al lui Pandu.

(Bhagavat-gîta, cartea a XI-a: Viziunea celui cu multe forme, traducere Sergiu Al-George)